oamenii te lasa

Răceala

Streaşinile nărilor cu zgomot
Curg precum al ochilor şuvoi
Se înfundă
Se desfundă
Sângele îmi bate-n tâmplă
Capul tot mi-l simt butoi.
Ca burduful plin cu zeamă
Tot sistemul se destramă
Vlaga cură…
Pe podele paşii lasă urme grele
De noroi.
Tâmpla simte că-i atinsă
Ea rotunda
Din afară
Dinăuntru
Ochiul stâng curge pe stradă
Şanţ cu pradă pentru voi.

Prin grătare de canale
Soarele cu raze rupte

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşor Fb

Aho, aho, amicii mei
Tineri şi mai "tinerei"!
Vin la voi cu un colind
(Vesel, de-obicei, fiind)
Să vă fac o bucurie
(Sper să nu spun vreo prostie!)
Şi să vă urez aşa:
La mulţi ani! (cât veţi putea),
Bani s- aveţi (ce-aş vrea şi eu!),
Şi noroc (d-ăsta mereu)
Sănătate, veselie,
(Asta îmi doresc şi mie),
Parte de iubire mare!
(Asta-mi place mie, tare)
Toate,-n anul care vine
(Sau de azi, ce, n-ar fi bine?),
Şi mai am, şi v-aş ura,
Fiecăruia,.. ce vrea,
Dar nu vreau să plictisesc
Oamenii ce îi iubesc.,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi ciocolata

De ce femeile iubesc atât de mult ciocolata?
Îi alintă gustul atât de prudent.
Nici când o văd în gura altei femei
nu simt invidia.
Totdeauna va exista suficientă
se topeşte...
fierbe...

De ce femeile nu iubesc ciocolata?
Pentru că gustul ei alintă,
lasă urme,
promite
şi mereu trădează...
se topeşte..
fierbe...

Bărbaţii azteci au conceput această apă amară,
ca să ne seducă...

Sau poate

[...] Citeşte tot

poezie de Marzena Mackojc din Femeile şi ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am iubit aşa ceva (fragment)

Toată viaţa am iubit aşa ceva– pe lacul de vest este plăcut.
Mulţimea în jurul roţilor roşii,
Averi şi onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.

Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor oraşului
Sunt cu toţii necunoscuţi ochilor mei,
Cine îşi mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danielle: De ce nu mâncăm niciodată supă normală?
Bree: Danielle, piureul de busuioc e un fel de mâncare obişnuit.
Danielle: Măcar o dată să mâncăm şi noi o supă de care oamenii au auzit, cum e, de exemplu, supa de ceapă sau fasole.
Bree: În primul râd, tatăl tău e alergic la ceapă şi poate muri din cauza asta. Şi nici nu merită să răspund la sugestia ta cu supa de fasole. Cum vi se pare osso buco?

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta este o melodie unică pe care tu o cânţi singur la instrumentul tău, al vieţii tale. Oamenii din jur vor să cânte melodiile lor la instrumentul tău. Dar aceasta este viaţa ta pentru care tu eşti răspunzător. Indiferent ce cântec alegi, doar tu vei suporta consecinţele. Dacă vei falsa la un moment dat, gândeşte-te că aşa înveţi şi nimeni nu e perfect. Învaţă astfel încât melodia să sune din ce în ce mai bine. Ea îţi va dărui sănătate, iubire, armonie şi fericire.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fac multe acţiuni, multe lucruri, dar nici unul dintre acestea nu ating esenţa - propria lor fiinţă. Îşi gestionează caracterul, încearcă să fie cât mai înţelepţi cu putinţă, dar totul rămâne la suprafaţă, asemenea unei decoraţiuni. O disciplină exterioară va rămâne doar o decoraţiune. Disciplina autentică vine din interior, se împrăştie de la centru spre exterior. Nu trebuie forţată de la exterior spre centru...

citat din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Şi el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la "baba-oarba", ne ridica în grindă, zicând: "'tâta mare!" şi ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaiţul, şi tata se punea să mănânce, noi scoteam mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau ca pe noi.

Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu să spui ceva despre Puşkin unuia care habar n-are de el. Puşkin e un poet foarte mare. Napoleon e mai puţin mare decât Puşkin. Şi Bismark în comparaţie cu Puşkin e un nimeni. Şi Alexandru I, şi II, şi III sunt pur şi simplu baloane de săpun faţă de Puşkin. Şi, în general, toţi oamenii în comparaţie cu Puşkin sunt nişte baloane de săpun, doar că, în comparaţie cu Gogol, Puşkin e şi el un balon de săpun.

Mihail Vakulovski în D. Harms
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa întâi

Şcoala e ceva
Făcut prost,
De oamenii mari,
Pentru copii...

Noi mergem
La şcoală,
Ca să ne jucăm
In pauze...

Ca să nu obosim
Prea tare,
Între pauze
Sunt ore...

În timpul orelor,
Stăm liniştiţi
În bănci,
Şi ne odihnim...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!