o stana iarna

Român să fii

Să fii român
înseamnă să pleci capul
în faţa celui â din a, din i...
S-asculţi cum urlă dorul, ca un câine
păzindu-ţi mieii-n stâna inimii.
Să fii român
înseamnă să lupţi aprig
cu tot ce vine împotriva ta.
să porţi pe umeri codrii din Carpaţi
şi-n vene să îţi curgă Dunărea.
Să fii român
înseamnă să alegi
neghina din câmpiile cu grâne,
să culci o lacrimă în aluatul
dospind cea de pe urmă albă pâine.
Să fii român
înseamnă să renaşti
de câte ori istoria rescrie
o pagină în cartea sorţilor,
pe când cazut-ai mort la datorie.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e nichita

mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita

mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita

nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e „rasu’-plansu’’ viu si mi-e nichita

pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winter

iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în linişte
când oraşul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcaţi în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul vechilor credinţe

Trecea o altă noapte şi-nspre zări
ce începeau, treptat, să se-ntrevadă,
îşi aprinsese cerul lumânări
şi candele-n regatul de zăpadă.

Tablou de iarnă rece, îngheţat,
surprins pe-un petic aspru de pământ,
mai jos de munţi, de drumuri depărtat,
uitat de timp, de oameni şi de vânt.

Un tremur slab, un tril pe-un fir de stuf
aduce în tablou un rest de viaţă
pulsând sub pene reci şi strat de puf,
în piept micuţ de pasăre răzleaţă.

N-a reuşit, n-a mai avut puteri
să zboare înspre alte lumi, departe,
şi a rămas, cu aprige dureri,
s-aştepte zborul ultim, către moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de iarnă

Pastel

Alb covor, întins şi rece.
Iepuraşu-n goană trece,
Cu urechile ciulite,
Şi lăbuţele zdrelite,
Să întreacă vifor aspru,
Care a făcut dezastru.

S-a dus în rostogolire,
Blană în mototolire;
Şi-a intrat sub straturi dalbe,
Şi-o să facă şapte jalbe,
Către An, căci iarna-i dură,
N-are milă, nici căldură.

Ursul s-a sucit pe-o parte,
Trăgând plapuma la spate.
Sforăie în hibernare,
Nicio grijă nu mai are,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna ta eu nu mă vreau

Când arunci cu flori de gheaţă, peste primăvara-mi verde
Plânge floarea de durere şi pe frunte am zăpezi;
Pui povară grea pe umeri şi de iarnă nu mă vezi,
Troienită de-a ta lume-n care dragostea se pierde.

În chilia ta nu-i soare şi luminii-i este teamă
Să se-aşeze pe icoane îngropate-n hibernări;
Bate ruga pe la geamuri, tu aştepţi alţi vestitori
Nu auzi, nu vezi cum viaţa în vâltoarea ei te cheamă.

Cine-ţi otrăveşte visul, cine nopţile-ţi umbreşte
Când, pe cer, atâtea stele se îmbracă-n simfonii?
A-nflorit şi iasomia şi exultă-n reverii,
Dar în tine, doar amurgul, o escală îşi găseşte.

Eu, nu-mi dau poemu-n floare pe tăcerea-ţi maladivă
Doar ce-am început să caut în miresmele de nard
Paşii rătăciţi în ceaţă, şi acum, în mine, ard
Ca o flacără albastră cu speranţa mea, tardivă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Mângâieri

Mângâiere de nepoţi
Ai ajuns să ai din plin,
Răsplăteşti aşa cum poţi
Tot la pieptul tău alin,
Iarna, vara-n voioşie,
Ei sunt marea bucurie.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delirez... de ce şi moartea e femeie ca şi mine?
Ura pare feminină ca o bardă-ntre destine.
Ce deschide sarcofagul nopţilor muiate-n ploi,
Ce se-ntâmplă dacă-n iarnă, plagiem iubirea-n doi?

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul nostru ne-a păcălit

A spus "iarna nu-i ca vara"
Şi "Bă! Aici sunt banii voştri",
Iar noi, care iubim gargara,
Am crezut că... e de-ai noştri.

poezie de Paul Constantin (12 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet gol în plină iarnă

Fulgii grăbiţi ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune

E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar ştii că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-ngheţat

De nu ţi-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzeşti la sân
Vorbeşte-i de prima întâlnire
Hrăneşte-l cu a ta iubire

Să îl alinţi, rogu-te, în şoapte
Ţi-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ţi-e drag, poate
Îl poţi păstra şi mai departe

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!