nichita stanescu gand

Niciodată o flacără aprinsă de-o inimă şi-un gând, nu poate fi stinsă, fără a fi privită măcar de-un suflet a celor din jur. Dacă lumina ei este curată şi se înalţă-n vânt, lumina ei va fi purtată, de alţii spre-a împlini acel gând.

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mascarada si amor

Purtam in minte o dorinta
Nesfarsit gand al placerii
Iluzia iubirii-i tot suferinta
O imperfectiune a vietii

Minte-ma din nou iubito
In adevar n-am interes
Mascarada ti-am ghicit-o
S-al tau Aphrodita gand pervers

In bal mascat suntem pierduti
Erotic gand invaluind
In tandre vorbe de iubiti
Placerea mereu biruind

Ofera-mi fructul interzis
Minte-ma din nou iubita
A mea Elena, al tau Paris
Scaldati-n iubire ipocrita

poezie de Laurenţiu Bodişteanu (6 martie 2012)
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!

Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie

Obscur. amorţeală. Tremur...
Speranţă. Lumină. Mister...
Frică. Frig. Durere...
Chin. Alergare: Deşertăciune...
Sprijin. Iarbă. Soare...
Cădere. Forţă. Putere...
Dezmeticire...
... emoţia revine,
plină de viaţă.

poezie de Dragoş Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea tonului

Înger?
Înger...
Nu, nu e bine!
Va să zică, de la început!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Va să zică, adică nu culoare
nu auz, nu miros, nu.
Nu, nu sânt bune!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Să luăm trei nume frumoase
Trei nume frumoase şi atât.
Va să zică trei.
Bineînţeles Voichiţa
După Voichiţa ce merge?
Înger?
Nu, nu e bine înger.
Raluca merge după Voichiţa.
Va să zică mai întâi Voichiţa

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita

Încercăm şi noi
să descompunem puşca
în cuvinte
dar orice altă ordine
e o dezordine

prin ploaie
te căutam

mulţi dintre noi
se vor îneca probabil
în apa strânsă
în urmele paşilor tăi.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei nopţi de iarnă

Apărea în stele dinţate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopţile mele, în nopţile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,

Şi nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!

Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuţi,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
şi ei mi se topeau în răsuflare.

Pân' la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aş fi vrut să calc peste gheaţă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Doamnelor şi domnilor
dacă n-o să vă supere
ce o să vă spun-
astănoapte l-am visat
pe Nichita,
mi-a vorbit în felul următor:
mă zvârlugă
de mâine o să te păzească doi îngeri;

eu încerc să "înmân"
acel mâine
cât mai încolo.

poezie clasică de Constantin Dracsin (13 decembrie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis

Mă las stăpânit de-o esenţă,
De un fel neaşteptat de prezenţă,
De una dulce şi rară,
De un fel de primăvară.

Îmi văd nevăzutul cântând,
Desluşesc armonii în necuvânt,
Şi aud al meu gând,
Cum se întoarce la gând.

Ămi scutur din fiinţă, neantul,
Şi eu devin, un Altul,
Iar unda pornită pe drum,
Îmi limpezeşte tot necuprinsul, acum.

poezie de Gheorghe Alionte (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!