nevoie

Un final neterminat

N-am apucat să-ţi spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai ştie s-o înece în durere...

Şi nici privirea mea de la sfârşit
N-am apucat să-ţi las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simţire...

N-am apucat să-ţi mai ating obrazul
Şi nici măcar o buză să-ţi sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc şi orb, şi surd, şi mut...

Şi nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum eşti dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Şi-mi place cum iubirea ta mă doare...

poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Ce apără zidurile acelea
pentru care nu găsim suficient
gunoi?

Ideilor le place acum să se
transforme în ambalaje pentru
somnifere sau în cărţi cu pagini albe,
speculând foamea maselor
muncitoreşti cam dense
pentru Floriile ce,
deloc plutitoare, pot fi
inventate în fiecare zi.

Iar civilizaţia e văzută deja ca
un zvon destul de obez, căruia
nu-i mai este frică de războaiele
cu o mie de rotiţe şi împunsături,
care nici în cărţile pentru dezaxaţi
nu mai sunt primite cu hainele
pe ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc periculos

Două fete jucau mingea,
De minune se distrau.
Iar băieţii de pe margini,
Grupuri, grupuri le-admirau.

Vesele, nevoie mare,
Loveau minge-n fel şi chip,
Admirate fiecare:
Înţelegeţi cum vă zic.

Deodat-o lovitură
Duce mingea într-un grup.
Un băiat, mic de statură,
Cade jos ca un butuc.

Cu mâinile-ntre picioare
El se zvârcoleşte-n iarbă.
Una dintre jucătoare
Vine iute şi-l întreabă:

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zece în zece

din zece în zece ani vin la balcic
sau
la nevoie o dată la zece vieţi
regret
nespus nu mai cred să fie
timp
pentru încă un balcic nostalgic în trăirea de-acum: simt
cum
pereţii de calcar îşi caută
fanta
prăbuşirii umbrelor dumnealor în oasele mele surcele
din zece
versanţi n-au rămas
decât
maximum zece
ani de
trăit cu pensula în putere
sau zece
vieţi fără semeţele coaste de-argint (?!) apropiate
inimii

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă de iubire

Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.

Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor şi gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate şi abdică,
Deşi ea este forţa-n univers.

Ne depărtăm de ceilalţi fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparţin,
A devenit şi ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susţin.

Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate vor fi-n regulă

Cum aş putea să nu fiu fericit când contemplu
cum se limpezeşte cerul dincolo de fereastră, departe,
iar mareea la reflux se reflectă pe tavan?
Va exista mereu cineva care moare, va exista moarte,

dar nu-i nevoie să discutăm despre asta acum.
Poeziile zboară din noi fără-a fi convinse sau îndemnate
şi sursa lor este inima care stă pururi de veghe.
Soarele răsare-n pofida oricăror orizonturi întunecate,

iar oraşele de departe sunt frumoase şi strălucitoare.
Lenevesc în desfrâul razelor de soare fermecător,
Urmărind cum vin zorii, cum plutesc norii-n brize uşoare.
Toate vor fi-n regulă, la locul lor.

poezie de Derek Mahon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât, încă nu moare Cuvântul...

Primeşte, copile, Pământul
Cât încă-i întreg şi valid,
Ai grijă să nu ţi-l ia vântul
Şi grijile ce îl divid!

Ţi-l dau în chirie doar ţie,
Că are nevoie de leac.
Pe răni sângerânde îşi scrie
Istorii din gândul opac.

Purifică-i mări şi oceane
Şi curăţă-i miezul de soi!
E cerul orfan de piane
Şi lumea e plină de zoi.

Nimic nu mai e ca-nainte,
Încearcă, de poţi, să o dregi
Şi cerne prin sită cuvinte
Alege cuvinte întregi!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy, paznicul de noapte

În pelerina mea spaniolă,
Cu vechea pălărie pleoştită
Şi cu galoşii de fetru,
Şi cu Tyke, câinele meu credincios,
Şi cu bastonul din lemn de nuc american,
Mă strecuram cu felinarul în mână
Prin piaţă de la o uşă la alta,
În vreme ce stelele se ridicau şi dispăreau de pe cer,
Şi clopotul din turn murmura
În bătaia vântului;
Şi paşii trudiţi ai bătrânului doctor Hill
Răsunau ca şi cum ar fi trecut pe-acolo un somnambul,
Iar undeva departe cânta un cocoş.
Acum altcineva stă de veghe în Spoon River,
Aşa cum alţii au stat înaintea mea.
Şi-aici ne odihnim noi, doctorul Hill şi cu mine,
Unde nimeni nu comite spargeri şi nu fură,
Şi nici nu-i nevoie ca cineva să ţină de pază.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu meu

Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă şi bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea

Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină şi ceapă
Îl doare o mână şi capul îl doare
În vreme ce bea nişte apă

Voi muri, îmi spune şoptit, voi muri
Îmi vor face statui şi evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete

Au nevoie de mine, ca de aerul nopţii
Dacă mori devii ideal
Îmi şoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!