mihai+eminesc

File şi petale

Unde eşti acum, iubire?
Ştiu, de aici foarte departe,
Cerul cu a stelelor lucire
O distanţă mare ne desparte.

Gândul încă îmi este tulburat
Şi te aştept. Dar cum te-aştept?
Cu sufletul atât de zbuciumat
Şi inima zdrobită-n piept.

Nu vii şi-mi spui deschis
Să rup din carte înc-o filă,
Şi să transform totul în vis
Ce a rămas dintr-o idilă.

Astfel din file şi petale
Prefăcute-n cenuşă şi uitare,
Nu mai văd pe care cale
Vom merge-n continuare?

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de sticla

Durerea se rasfrange treptat
In frumusetea timpurie
De pereti sticlosi ai noptii.
Fiecare gura de aer fiind
Predestinarea convinsa a orgoliului,
Viclean, parca ritmat,
Cadenta de clopot stiut
Alunecat in locul unde
Nu de mult pusesem singuratatea.
Acum toti porii ploilor din lume
Imbata somnul iluziilor obosite,
Ca un zbor rostogolit cenusiu
Si plang zvacnit pamantul.
Mi-e durere prelunga
In razele soarelui-rasare,
Dar stiu precis ca merit
Singularul moment
Din ceasul trecerii de astazi.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul TFC-ului

Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viaţă,
TFC-ul ne răsfaţă
Cu transportul ce-l oferă...

A schimbat a lumii faţă,
Călătorii îl preferă,
Astăzi, într-o nouă eră,
Pe un drum superb, prin viaţă.

Şi chiar dacă-n biosferă
Unii sunt complet în ceaţă,
Toţi feroviarii speră
Să aveţi drum bun, prin viaţă,
Astăzi, într-o nouă eră!

rondel de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul " Semnalului de alarmă"

Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas,
Dacă nu e bine tras
Prompt, semnalul de alarmă.

Dacă stai mereu retas
Ca soldatul în cazarmă,
Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas.

De avem "cartuşe"-n armă
Poantelor să le dăm glas,
Zi de zi şi ceas de ceas,
Umoristul să nu doarmă,

Multe când la noi se sfarmă!

rondel de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals" (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr fiind

(lui Mihai Eminescu)

Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.

Al frumuseţii pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată şi divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrăţit.

Din versul blând şi dulce şi vioi
Şi mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi

Am tot sorbit speranţe şi visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să îţi las atingerea

Viaţa e timp,
iar timpul nu există.
E unul dintre acele mituri
spuse de părinţi copiilor,
inconştienţi, de greşeală,
de neadevărul născocit
din dorinţă, sau mai mult neştiinţă,
arzătoare ca un pojar.

Eu voiam doar o şa şi multe păpădii,
dar o satiră plouă indiferent,
încât stelele devin insomnii
şi fumul curge pe ciment.

Se prăbuşesc căile ferate din tunel.
Tună, iar trenul este amputat,
culeg soarele şi mă văd prin el
sunt bucăţi de ceas dereglat.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE CE?

Pe aici ai trecut meteoric
Aducând cu tine un farmec,
Un fel de zefir euforic
Acel mister ce nu-l dezleg.

Nu-mi revin din adânca visare
Inima îmi bate totuşi liniştită,
Căci după multă căutare
Eşti lângă mine iubită.

Ce poate oare să-nsemne
Atingerea simplă de mâini?
Când după îndelungată vreme
Ne priveam atât de senini.

Din cer însăşi Divinitatea
Ne privea cu ochii buni,
Voind ca Eternitatea
Să fie cu noi peste lumi!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă ipostază

Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu ştiu ce generatoare de lumină
Îţi sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creaţie divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În faţa originalului care eşti tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseţii de acu.

Visaţi voi stele, flori, natură, soare
Aruncaţi-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniştit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuşi, căci totu-i poezie.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

Vin din cer colindători de toate felurile
De la cetină, la frunze întârziate ruginii
Cântă Crăciunul cuprins de toate dorurile
Şi de mult rodatele gânduri pământii...

Apusurile iarna-s colorate magic
Cu reazăm de putere şi aruncă dor...
O stea cade spre mine tragic
Şi-mi spune că nu-s nemuritor!

Prezentul este mai dulce de Crăciun
Mi-a pus cineva un dar sub pom
Ar trebui să fiu mai viu, mai vesel şi mai bun
Şi om să fiu, un mai mult om...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!