mi�care literar�

(Re)cunoaştere de seară

Iubita mea, când vină dăm pe ceasul
În care pe pământ ne-am cunoscut
Şi blestemăm, plini de regrete, pasul
Pe care într-o seară l-am făcut,

Hai să ne-ntoarcem în acelaşi loc
În care ochii tăi şi ochii mei,
Necunoscuţi, ne-au pus la inimi foc
Şi hai să nu ne mai cunoaştem! Vrei?

Nu locul e de vină, draga mea,
Nici ora sau cunoaşterea puţină,
Ci sufletele care n-ar putea
Nici în acest amurg să se abţină

Să se îmbrăţişeze cu iubire,
Trecând peste ce nu cunoaştem noi:
O veşnicie de la despărţire,
De când, în loc de unul, suntem doi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorita celui care...

Ploua intr-un vis al noptii
In care ingerii vor sa coboare
Doar datorita celui care
Imi intinse mana cu o floare.

Datorita lui am fost plecata
Pe valuri rosii de petale
Ce mi-au involburat intreaga clipa
Si care-au sangerat usor pe cale.

Zburat-am printre picurii de ploaie
Simtind cum ma ineaca de furie
Si datorita lui scapat-am
Fiindca-mi daduse pace si tarie.

Ajuns-am in locuri de iubire,
Iar inima vorbea ca dictatoare
In tirania clipelor marcate
De o durere dulce-nselatoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baschetbalista

acum, că baschetbalista s-a dus
în aia a mă-sii, să ne întoarcem, zic eu,
la burebista - un zmeu
care zboară mai mult în numele ei, care nu
e numele meu!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţă

pietre tocite de timp
prin mulţimi
încet ele trec
şi-n umbre se duc
greoi
în uriaş şuvoi

râul vieţii curge
pe străzi
iar eu mut
mă lovesc
de pietre de râu
care mă dor

clădirile se-ndoaie
în mine
şi plouă cu fum-cenuşă
în picături uriaşe
din propria-mi respiraţie
care mă sufocă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţăm!

Am făcut destule-n viaţă,
Fel de fel de lucruri,
Dar să ştii că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.

Cel puţin din fiecare
Ceva tot am învăţat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.

Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl ştiam,
Mă solicita mai tare
Şi adesea mă-ncurcam.

Nici acum nu ştiu prea multe
Din câte ar trebui să ştiu,
Dintre lucruri mii şi sute
Să învăţ nu e târziu.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criogenie

a trecut gustul florilor de salcâm
nici măcar eu nu îţi pot cere să fii tu cel care ţine scara de molid
o singură treaptă care lipseşte te desparte de
cerul-malaxor
cine va fi primul care ajunge la linia de plutire?
un câine saint bernard ne va aştepta şi cu labele lui uriaşe se va rezema de pieptul
în care motorul vieţii tuseşte şi scuipă încă

ca o pasarelă viaţa ce ne mai rămâne se va duplica în fericiri
atunci singura ta opţiune va fi suspensia între a-uri şi t-uri
primăveri amorţite beau absintul orelor
şi simt atâta gol împrejurul propriei mele minţi
încât mă pot sufoca mirosind flori criogenate

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor

salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine ştie cui făceau în ciudă
dimineaţa bătătura era udă
şi după ce am văzut care e şpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia ceasului

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un şarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconştienţa sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eşuate
şi cele care au ştiut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amendamente

Nici vorbă de justeţe
La aceşti posesorii de dividende
Care emit amendamente false
Le răsucesc şi răstălmăcesc
De un sfert de veac întruna
Le promulgă în mod dubios
Aflaţi undeva sus la tarabă
Dealeri oportunişti cu firea
De natură introvertiţi în plen
În subsidiar şi în alte poziţii
Puşi acolo prin metode frauduloase
Pe căi întortocheate dar ilicite
Scot amendamente în favoarea lor
Exclusiv pentru avantaje proprii
Pentru camarila lor meschină
Din care rezultă preocupări indecente
Predominant produc afaceri deocheate
Provoacă stresuri şi răni grave
Produc pagube ravagii ţi distrugeri
Care ne apasă pe suflet şi pe nervi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel curajul pe care mama mea l-avea

Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoţit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.

Broşa de aur pe care şi-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie – şi-o preţuiesc, şi-o port de mică;
Totuşi, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aş putea renunţa uşor la ea, la o adică.

Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat şi-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!