dosul in sus

Luceafăr,nume i s-a pus

Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipoteşti s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul şi pământul,
omenirii luminează viaţa, calea, dar şi gândul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus e calea

Mii de drumuri, prin păcate
Duc la moarte şi La iad
Şi-n prăpastia pierzării,
Zilnic mii şi sute cad.
Dar spre ceruri la viaţă,
Doar o cale duce-n sus
Calea mântuiri-una,
Una singură: ISUS.

Toţi acei ce caută altă
Cale spre-a ajunge-n cer
Rătăcesc, se pierd
Şi-n noaptea
Morţii şi durerii, pier.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a fost o lungă tensiune, un efort şi o luptă herculeană de a mă ridica, de a trece orice obstacol, de a crea, a perfecţiona, a dezvolta o ascensiune disperată şi neliniştită pentru a şterge şi a distruge îndoiala care mă bântuie în legătură cu propria mea valoare. Mereu ţintind mai sus, acumulând iubiri pentru a compensa şocul şi teroarea primei mele pierderi. Iubiri, cărţi, creaţii, ascensiuni! Frenezie.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

M-am inaltat mai sus de nori,
... sa fiu doar eu pentru o noapte,
Faci tu ce faci si te strecori
In mintea mea si-i ora sapte.

Am zis ca singur va fi bine,
Cumva te invinovatesc,
N-am mai vorbit de-un an cu tine,
Si totusi inca te iubesc.

In vis ma joc cu amintirea,
Inca iti simt mainile reci,
Te-ntorci si retraim iubirea,
Te rog din suflet sa nu pleci...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului, pentru a fi mai aproape de Cel de Sus. Fiecare dintre noi, putem construi o scară, pentru a ne apropia cât mai mult de Cer: din lacrimile celor pe care i-am făcut fericiţi; dar, mai ales, din propriile lacrimi, atunci când le-am luat înapoi ceea ce le-am dat!

Iulia Mirancea (10 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea soarelui

În ochii tăi arde iubirea
Sub aprins-a cerului văpaie.
În glasul tău este chemarea
Tinereţii trecătoare.

Privesc o rază cum coboară
De sus şi fruntea mi-o sărută.
A soarelui ce împrumută
Privirea ochilor tăi dragi.

Îţi simt a ta îmbrăţişare,
A dorului nespus anume...
Cum regăsindu-te pe tine
Dând vieţii mele un nou nume.

poezie de Maria Ciobotariu (20 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră de caritate

Soră de caritate eşti bună şi te rogi la icoană
Spune pentru mine o rugăciune
E rău să fii bolnav şi e toamnă
Îngrijeşte-mă bine pentru că iubita care vine la spital

Cu prăjituri şi vorbe bune, mă aşteaptă
Şi-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă
O, sînt slab şi sînt Isus
Inima se ridică sus, şi citesc o carte înţeleaptă.
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cidalizele

Iubitule pe unde
Ni-s oare? - În mormânt:
Loc mai frumos le-ascunde
Mai fericite sunt!

Sunt lângă îngeri toate,
În cer albastru, sus,
Şi laude curate
Spun Maicii lui Iisus!

Fecioară înflorită!
Mireasă albă, tu!
Amanta parăsită
Şi veştedă acu!

În ochi odinioară
V-au râs adânci vecii...
În cer v-aprindeţi iară,
Stinse, lumeşti făclii!

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Luceafăr al poeziei româneşti,
până la altarul de unde ne priveşti,
Şapte vieţi dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta eşti de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Eşti steaua nepieritoare a neamului românesc,
eşti mândrie, eşti onoare, pe pământul strămoşesc.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!