amintiri dintr-o calatorie

Zborul veşniciei

Umbra veşniciei zboară nepăsătoare
Pe creanga cerului de cireşe-amare,
Copiii ascut cuvinte de copaci îndrăgostiţi,
Se urcă în ramuri şi-i declară părinţi.

Tu aduni fluturi în ţepi de trandafiri,
Oglinda îţi prinde părul cu amintiri,
Ciufulită cenuşa dimineţii doarme în prag,
Veşnicia soarbe zaţul şi zboară în larg.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheţa
în fulgi criotici,
depuşi pe geamul conştiinţei
sub formă de flori de gheaţă...
Să nu sufli,
că risc să-mi topeşti
şi ultimele amintiri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unitatea de margarete

Mai ţii tu minte cu mergeam pe linii
eu pe un una.. mă ţineai
tu pe alta... te ţineam
şi dintr-o dată
au dispărut sub munte.
Şi mi-ai zis că e o unitate militară
şi că pe aici vin în depozit
inimi cu care se aruncă
sângele în oameni.
Apoi am cules margarete
de lângă un tren
înflorit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină de primăvară

Iubire din grădina mea
Ai fost mereu cea mai frumoasă,
Surâzătoare şi drăgăstoasă
Himeră în primăvara mea.

Toată primăvara ştiu
Că pe tine te-am admirat,
Şi dintr-o dată mi-ai lăsat
În inimă pustiu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

(Impresii de călătorie)

Oh drum de piatră ce urci şerpuind colinele
peste care zenitul încă se mai joacă
cu pensula înmuiată-n vara târzie
când în urmă
pădurea a îmbrăcat deja haina de noapte
la ce cazne supui tălpile arse ale călătorului
ce a bătut în lung şi-n lat bulevarde şi artere
pulsând de forme de viaţă necunoscută
poticnindu-mă pe piatra-ţi vălurită
eram un naufragiat ce se abandonează valurilor
cu ghinde şi castane pe post de firimituri
să-mi indice drumul de întoarcere
căci oricât aş fi dorit
să dau colinelor numele locului meu de veci
vremurile lui Crusoe şi Magellan sunt apuse

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birjarul femeii ce-mi scrie în carne

Dimineaţa
când îi apare un rid
e cea mai frumoasă
cămaşa de noapte
îi miroase a primăvară
şi abia aştept
să beau cafeaua făcută de ea
e un altfel de preludiu

la prânz zăresc soarele
între sânii ei
îmi spun că
e cel mai profund spectacol al vieţii
din care n-aş mai pleca

iar seara
cu luna în loc de masă
ne aşezăm la cină
zâmbetul ei
mi-e felul principal

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Ştiu, ţi-am promis ca te-aş iubi cumva, în efemer şi-n veşnicie
Dintr-un pocal al vieţii dac-am bea, tăcere, dor şi surdă nebunie
Urme de tălpi pe ţărmul amintirii, se-ngână zorii mângâiaţi de-o şoaptă
Unde n-ajunge timpul să ne piardă, şi marea să ne şteargă niciodată.

Ştiu, ţi-am promis că te-aş iubi cumva, în lumi care pictează cer albastru
Pe-o galaxie invers aşezată, cu rădăcini de gând, suflet sihastru
Să ne hrănim pe rând dintr-o emoţie, fără de trup şi fără nostalgii
Unde bătăi de inimă răsună si amândoi murim şi suntem vii.

Ştiu ţi-am promis că te-aş iubi cumva, prea simplu, infantil şi cu tandreţe
Sa te hrăneşti cu răsarit fragil, prins de o pleoapă, plin de tinereţe
Şi un vârtej de anotimpuri să curgă dintr-o palmă de apus
Când eşti pe rând şi rege peste inimi şi servitor supus.

Ştiu ţi-am promis prea multe într-o doară, de frică să nu pleci sau să rămâi
Dar ce-ar fi umbra unui suflet, fără lumina lui?

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul

Sufletul îi este obosit
şi corpul cocoşat
de munca grea pe care
a prestat-o,
fără prea multă
tragere de inimă,
de asprimea
anilor adunaţi în
această lume.
Privirea-i este tristă,
obrazul adânc brăzdat
de vremile trecute.
Se intristează că e iarnă,
stă retras într-un colţişor
al casei, deapană amintiri
şi ne dă poveţe.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Friciu ioan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O domnişoară primordială

evaporată dintr-o primă relaţie cu
un adam vicios: eva
îşi cumpăra motivată frunzele de
viţă nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloţeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare aşa
cum ar băga zânzanie o insectă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise-mi recitau

Druizi-mpietriţi, fumegând
In labirint de arcade...
Cu aripi spânzurate
Cu braţele îndreptate
Căii-nceţosate de gând.

Murmură grave şoapte
Cu plânsete ruginite
De uşi vechi descuiate
Întredeschise-n fante
Cu suflete decarnate...

Privindu-ne-ncătuşate
Visele îngenuncheate...
Recitând dintr-o carte
Trupurilor adormite
Poeme de zbor netrăite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!