Poezii despre Muntii Neamtului, pagina 53
Poem pentru rădăcini
Hei prietene, mă apucă un dor adânc de poezie
E ceasul când se lasă întunericul peste țară
Limba de șarpe oprește ceasornicul din inima românului
Copacii sunt uscați în sufletul Eminescului
Gânditorul de la Hamangia limpezește ochii lupului alb
Singuraticul solitar din munții Carpați
Floarea de colț se răstește la mine strigându-mi: - Trezește-te!
Luciul caprelor negre își urcă la deal umbrele pe muntele- Semenic
Am mai cedat o vale, o bucată de pământ roditor
Un bob de grâu, un râu, o râpă, o apă cu nisipuri de aur
La casa aulică a sănătății domnilor și împăraților
Horea se rupe pe roată încă o dată, roata se ascunde de timp
Ca un zeu solar- beau vulturii putrezind apa și sângele
E miezul nopții, rugăciunile nu își au rostul
Intră ologul și orbul în împărăția cerurilor
Doamnele nobile poartă centuri de castitate
Către dimineață se așază cuiul în rană la loc
E liniște, se citește doina. Săbiile tac în teacă
Începând cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre ceas
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre șerpi
- poezii despre văi
- poezii despre vulturi
- poezii despre virginitate
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ninsoare
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
Moartea lui Moise
Nici unul, doar îngerul căzut, întunecatul,
vroi; luă arme, păși cu fiorul morții
lângă orânduit. Dar, iarăși,
vâjâi îndărăt, în înălțimi,
strigă în cer: nu pot!
Căci, netulburat, prin sprânceana cea groasă
Moise îl preveni și scrise mai departe:
cuvinte de binecuvânt și numele nesfârșit.
Și ochiu-i era curat până la temelia puterilor.
Ci atunci, Domnul, smulgând cu el jumătate din cer
răzbi în jos, singur desfăcu muntele.
Îl așeză pe bătrân. Din, cuvenitu-i sălaș
chemă sufletul: acela, sus! și-i vorbi
de cele multe împărțite împreună, de prietenia lor fără hotare.
Dar, într-un târziu, i-a fost de-ajuns. Că e de-ajuns
desăvârșitul consimți. Și bătrânul Dumnezeu
își plecă lin peste bătrân
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bătrânețe, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre sprâncene sau poezii despre religie
Identificare
Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri
Nu sunt doar munții aceștia
Martirizați sub destinul înălțimilor
Nici neliniștea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foșnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este și plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal
Și bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal
[...] Citește tot
poezie de Elena Armenescu (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Cugetare
Dacă viața te îndeamnă să te-mbeți
de-al ei miracol,
Bucurându-te, frenetic, de mărețul său spectacol,
Dacă ploaia te alintă, dacă cerul îți zâmbește
Și de, infantil, te-ncântă pomul care înflorește,
Dacă norii, vijelia nu-ți pricinuiesc necazuri,
Marea, dacă te îmbie cu superbele-i talazuri,
Dacă ai zărit, o clipă, Soarele cum ți-a zâmbit
Iar trufașa lui dogoare te-a găsit cam.. zăpăcit,
Dacă, plin de-nflăcărare, munții poți să-i cucerești,
Sau, însuflețit de visuri, vrei spre stele să pornești,
De-ale beznelor fantasme
simți c-ai vrea să le alungi
Ca prin colosala-ți noapte, sus, pe Lună să ajungi,
De, știind că recea ploaie curcubeul va aduce,
Te decizi s-alegi lumina la a vieții grea răscruce,
Căci, puternic fermecat de sublima feerie,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru din revista Boema
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Se zice...
Se zice că viața începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbește ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.
Se zice că viața-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munții prin forță și rutină
Și țara-nalță steagu-i pe aripi de lumină.
Se zice că viața-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Și-n laptele din ceață rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Și tot aduni iubire și-ai vrea să porți în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Unde începe dansul, unde se termină?
Nu mai numi această lume adorabilă, pentru că nu este.
Îi place să flirteze, e mai teatrală decât adierile vântului.
Geana fulgerului nu este nici bună, nici rea.
Copacul trăsnit arde ca o coloană de aur.
Ploile albastre se scurg direct lângă picioarele
albe-ale arborilor care-și deschid gurile însetate.
Oare nu vântul, răsucindu-se-n cercuri, a inventat dansul?
Oare florile n-au venit, cătinel, traversând Asia, apoi Europa,
pentru ca, în sfârșit, să strălucească acum
în grădina noastră?
Nu-i căuta acestei lumi o explicație, nici felul în care-a fost educată.
Când dervișul rotitor își începea piruetele, privea el în afara lui,
spre munții de granit cu capul în nori,
sau privea spre centrul a toate:
sămânța, oul, ideea,
care era și ea acolo,
minunată asemeni degetului mare
curbat și-atingând, cu gingășe, alt deget,
micuțul inel de logodnă
și-asta în vreme cel el se rotea,
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre copaci, poezii despre teatru, poezii despre sfârșit, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Revenind pe câmpuri
Din tinerețe am fost altfel decât gloata:
Iubeam numai dealurile și munții.
Neștiutor, am căzut în prăfuitul Păienjeniș al Lumii
Și n-am mai fost liber până la împlinirea
Vârstei de treizeci de ani.
Păsările migratoare tânjesc după vechea pădure:
Peștii din acvariu n-au uitat iazul lor natal.
Am desțelenit un ostrov la Ancorajul Sudic
Și, încă suflet rustic, m-am reîntors la câmp și la grădină.
Ogorul meu n-are mai mult de patru hectare:
Cabana acoperită cu stuf doar câteva odăi.
Ulmi și sălcii înconjoară streșinile:
Pruni și peri plini de roade-n fața ușii de la intrare.
Departe, departe-n cețuri, cătune țărănești.
Leneș, fumul unui sat pe jumătate părăsit,
Un câine latră undeva pe cărările umbroase,
[...] Citește tot
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre pești, poezii despre libertate, poezii despre câini, poezii despre vârstă sau poezii despre tinerețe
Miorița
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mândre și cornute
Și cai învățați
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar hai sa o luam de la inceput si sa va vorbesc despre cateva interpretari ale Mioritei, pe care nu [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre mândrie, poezii despre nuntă, poezii despre gură, poezii despre bărbați, poezii despre Soare sau poezii despre învățătură
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre seară sau poezii despre sculptură