schimbare politicã

Când Al-Kindi a voit sã arunce o ultimã privire drãgãstoasã la ceea ce tocmai crease pe deplin în lumea aceasta de substanþe sensibile, el a constatat cã o schimbare ciudatã se produsese în fiinþa sa. Era ca ºi când toatã substanþa i se scursese în modelele sonore ale fiinþelor concepute de el, fãcându-le sã trãiascã. Al-Kindi nu mai exista ca entitate separatã: nu mai era vizibil ºi nu mai putea sã vadã. Prima lui pornire a fost de a izbucni în râs, dar nu mai avea organ pentru râs. κi dãdu seama cât de ridicolã-i fusese tentativa de a egala puterea lui Allah. κi mai dãdu seama ºi cã fusese, în toþi aceºti ani, instrumentul ales de Allah, în bunãtatea sa, spre a demonstra gratuitatea creaþiei, caracterul ei pur ludic.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Panaceu pilulic

Rotundul viciu escaladã
Se face-n cumul de sechele
Cu iz de lemn bãtut în ladã
ªi vânãt roºu... îl fãcând, piele.

Ambiþia e doar în lene
De inerþie la schimbare,
Punând în spatele la gene
ªi maladii ºi vindecare.

Vertijul luat din elixir
-Etilicul tactil de creier-
Rãmâne zilnic suvenir
Se alienând într-un descreier...

... Cum multe fumuri coº îneacã
În nicotinic excitante
ªi din gudron se toarnã placã
Pierdut în aere mancante...

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (15 februarie 2012)
Adãugat de Daniel Aurelian Rãdulescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Chemarea destinului

Te simt prea singurã, ºi-mi pare rãu
cã viaþa ta, atât de împlinitã,
te-a abãtut, cumva, din drumul tãu,
pe o potecã tristã, ocolitã.

Destinul tãu, cel scris acolo, sus,
e, încã, în putere ºi te cheamã
pe drumul sãu, ce este mai presus
de orice lege ºi de orice teamã.

Îl simþi, deja, în gândul tãu ascuns,
ºi simþi chemarea lui spre o schimbare,
dar inima aºteaptã un rãspuns
pe care doar iubirea ta îl are.

E-acolo, e ascunsã într-un pliu,
cu dorul de-a simþi, din nou, lumina,
ºi de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.

[...] Citeºte tot

poezie de Daniel Viºan-Dimitriu din Zece
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Obosealã

Mii de gânduri se înmulþesc în juru-mi
ªi zeci de oftaturi rup o liniºte somnoroasã,
Braþele sprijinã capul ºi mintea lenoasã
Sau poate puncte ºi virgule sprijinã fraze.

Înlãnþuit în trup flãmând ºi obosit
Duhul îþi cautã poartã-n evadare,
Epuizat, dar cu voinþã de schimbare
Sfideazã scopul scris în a sa carte.

Nu este tãrâm sã poatã iubi,
Dar este chemare spre a-ºi dezlega
Din tot ce-a fost el înrobit când zãcea
În tehnici primare ºi principii uzate.

Privesc în tãcere studii ancestrale
ªi strâng în inimã statistici;
Din când în când privesc spre mistici
Croind scenarii validate.

[...] Citeºte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Sã ai ce sã pierzi... (2007)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Eliberare

Lanþurile încã zornãie..
Ce cântec straniu si neomenesc!
E trist cã te-ai legat cu ele pe viaþã.
E încã ºi mai trist cã te-ai retras în colivia ta,
Un adãpost sigur dar deprimant.
De ce nu ieºi, acum, la suprafaþã, Ca sã spui ceva?!
De ce ignori orice gând care îndrãzneºte sã te-aduca la simþire?!
Îþi înlãturi visele si-ti reprimi dorinþele...
Îþi spui mereu c-ar trebui sã taci.
Cã sunetele rãnesc,
Cã în întuneric nu vorbeºte nimeni
Dar în întuneric nu e nimeni sã te-asculte..
Cei ce se fac auziþi,
Au ceva de spus.
Cei ce-ºi ridicã vocea,
O fac pentru a se auzi pe ei înºiºi.
Tu nu te pierde printre cei ce vorbesc deºi nu au nimic de transmis.
Cãci cuvintele lor sunt goale, seci si reci.
Militeazã pentru o schimbare!
Cãci avem nevoie de-o salvare.

poezie de Alessandra Spãtariu (10 septembrie 2017)
Adãugat de Alessandra Spãtariu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Stagnarea, sau iluzia stagnãrii nu este decât o pantã alunecoasã în jos. Când stagnezi, nu îþi imagina cã lucrurile rãmân nemiºcate ºi la acelaºi nivel. Îmbãtrânim, ne pierdem forþele, murim. Când stagnãm în viaþã, lucrurile merg împotriva noastrã pentru cã se adunã balastul. Singura direcþie este în sus, prin antrenament ºi prin atitudinea de progres permanent, perfecþionare permanentã. Aºadar, lucrurile sunt tot timpul în schimbare ºi miºcare iar direcþia este în sus sau în jos pe treptele evoluþiei. Dacã chiar în acest moment nu poþi sã spui ce faci exact pentru a progresa ºi pe ce planuri ale vieþii, te asiguri cã involuezi ºi pregãteºti un teren fertil pe care se vor naºte viitoarele tale suferinþe.

citat din Pera Novacovici
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Vrei sã vorbim?

Vrei sã vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltãieri scriam în rime.

Acum, din noapte, nu mai pot,
Sã scriu un vers cu libertate,
Îmi eºti în gând ºi-aºa socot
Cã m-ai cuprins în tot ºi toate.

Vrei sã vorbim, spune-mi, ce faci?
Aº vrea sã ºtiu atât de multe,
Poate încet, încet, mã placi,
Tu nu mai poþi sã-mi ieºi din minte.

La ora asta-n dimineaþã,
Sunt tristã cu gândul fugãrit,
Îmi sorb cafeaua ºi-mi e ceaþã,
În jurul meu e timp pãlit.

[...] Citeºte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Dupã cele aflate seara trecutã de la prietenul sãu, directorul, despre Lucian, profesorul Manea parcã-l privea altfel pe tânãrul comandant, iar acesta chiar sesizase o micã schimbare în atitudinea instructorului, dar nu-ºi dãdea seama despre ce-ar putea fi vorba. Însã ºi directorul îl privea insistent, mai ales din momentul în care observase lãnþiºorul dãruit de Diana Enka la gâtul bãiatului. Îl recunoscuse imediat, doar dânsul i-l dãruise Dianei cu mulþi ani în urmã. Traian Simionescu îºi întoarse întrebãtor capul spre Diana, însã aceasta se afla alãturi de blondul Iulian, pe care-l þinea de braþ, aºa cã directorul renunþã la a privi spre ea. Totuºi îi pãrea bine cã fiul sãu va avea acel lãnþiºor în urmãtorii ani.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specialã" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Pur ºi simplu ºtiam

ºi fugeam de mine însumi, ajungându-mã întotdeauna
Bach, cine îl mai ascultã? a ajuns echivalentul injuriei ºi al depresiei
berea. acum e panaceu. a scos din ring majoritatea adversarilor
ºi cerul. cerul e altul când ai timp de el. altminteri, e la fel
da. lumea se schimbã. ºi prioritãþile
chiar ºi cuvintele ies slãbite
din aceastã schimbare
înghite ºi taci!
sau dacã nu accepþi
poþi sã te ascunzi în pãdure.
încet, încet, nu mai avem nimic. ne destrãmãm
ºi ne topim în uitare
ºi nici mãcar cuvintele nu-ºi mai aduc aminte ce vor
sau ce putere au
dintr-un afund de ecou mã strig
ºi pornesc în cãutarea mea
aº vrea sã mã regãsesc
mi-e dor de trecut.
de mine.
aºa cum eram cândva

[...] Citeºte tot

poezie de Costel Macovei
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Rime... electorale

Senatori ºi deputaþi,
Dupã ciolan leºinaþi,
Ne promit marea schimbare,
Acum în prag de votare,
Însã toþi au bârnã mare..
Cum de ce? Vã mai miraþi,
Cã Pinocchio are.. fraþi?!

Cu pomeni electorale,
Cu gãleþi ºi sarsanale,
Vin sã ne cerºeascã votul,
Iar noi, fraieri, punem "botul",
Se duce þara cu totul...
Preþul libertãþii-l ºtim,
De 30 de ani plãtim.

Plãtim ºi nu luãm aminte,
Cât se furã, cât se minte,
"Salarii înfloritoare!
Vom face miere din sare,

[...] Citeºte tot

poezie de Andreea Vãduva
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!