Poezii despre radu popescu, pagina 52
Zâna cu bocanci și cojoc
A fost vară, ce vară!... Curgea din cer, foc pe pământ,
Frunze-ncremenite si nicio adiere de vânt;
Marea-i liniștitâ si caldă, dar din larg, val
După val, se întoarceau, la acelasi iubit mal,
Unde i-a rămas iubirea, avută si pierdută...
*
Se ridica soarele mare si rosu, din apă
Pentru o nouă zi si-o noapte mioapa...
Pe plaja pustie, mergea pierdută aceiași fată
Îmbrăcată -n cojoc si bocanci in picioare.
Cânta, vorbea, la piept mângâia... pe cine oare???
*
O ajung din urmă. Se opreste si mă-ntreaba:
,, Si TIE iti este dor de EL???... Din cap, "nu"! si-n grabă
Fug si plâng si-o aud strigând: minți femeie nebună!... EU sunt zână!
Așa mă striga si când in apă departe pleca, până...
Nu mai era... nu se vedea, dar se-ntoarce cu luna!"
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre plajă
- poezii despre picioare
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ritm
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre visare
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
Dor
de te cauți, nu este boală,
e o fierbere, plăcere,
e ceva fără repere,
îl mai stingi cu vin din oală
vine fără să îl chemi,
te cuprinde în fioruri,
îți provoacă gând, dureri,
uneori îl și blestemi
când nu-l ai, ești ca un nimeni,
îl tot cauți și nu-l găsești,
rătăcit printre povești
îl descoperi la alți semeni
numele purtat de el
nu-i un nume ca oricare,
are-n el parfum de floare,
dor, se cheamă, măricel
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre secunde, poezii despre plăcere, poezii despre medicină, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Curățenie de primăvară
Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău și mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăștie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...
Fac curat în casa noastră și vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o țin în poală, îi cânt toată dragostea
și ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri și mii de draci.
În liniște, împăcată, beau un ceai de levănțică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfață,
îmi șterg lacrimi, uit coșmaruri...
Bună dimineața, viață!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre curățenie, poezii despre îngeri, poezii despre vârcolaci, poezii despre viață sau poezii despre vampiri
Un final de verde
De o vreme te doare rădăcina
și simți că-ți vine să te rupi
ai rezistat sub norii de furtună
și-acum ai renunța la mult
Ai scutura din frunzele pe ramuri
care te-apleacă spre pământ
și parcă nu mai vrei să stai în vânturi
să dăinuiești ca Duhul Sfânt
Ai devenit un lemn tot mai puternic
cu fiecare an trecut
și-ți este frică-acum de întuneric
că nu știi ziua de-o apuci
Ai fost un lujer într-o altădată
când nu-ți pasă ce-ai să ajungi
acum bătrân, uitat de toate-odată
ai vrea să râzi și-ai vrea să plângi
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre sfințenie, poezii despre râs sau poezii despre păduri
Hai cu mine-n poezie!
Curg emoțiile-n vers, pe o coală de hârtie...
Lasă vânarea de vânt, hai cu mine-n poezie,
să îți cresc aripi de Înger, să te-nvăț zborul uitat!
Dintre sufletele triste, numai tu ești invitat.
Clipa mea de fericire o împart cu tine-acum.
Nu vreau să ne treacă viața, fără gust, nici orișicum!
Crede-mă, din când în când, e mai bine printre stele!
Vino-n fantezia mea, intră-n visurile mele!
Cu cerneală de IUBIRE îți scriu gânduri și fiori,
când "înnebunesc salcâmii", ne-nvelim cu dor și flori.
Ne vom odihni de lume și de zbuciumu-i etern
și promit că-n vraja nopții poezie-am să-ți aștern!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre zbor sau poezii despre versuri
Manifest pentru țara pierdută
Ați furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceaușescu,
Și-n mormântul veșnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas și luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.
Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă țara se golește, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.
În ce colțuri ale lumii trudesc fiii noștri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni și sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate și m-acoperă din urmă?!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sclavie, poezii despre pâine, poezii despre proverbe, poezii despre România, poezii despre Pământ sau poezii despre Nicolae
Morți sau vii?...
Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?
Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.
Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?
Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre naștere, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre plată sau poezii despre mântuire
De ce dai voie vântului
De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îți dau jos buchetul de pe umăr?
De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea și,-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să-ți sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă
Pe el îl lași... iar mie, nu-mi dai voie...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre numere, poezii despre jocuri sau poezii despre fuste
Femeie
Îmi ești ca o emoție, ca noaptea cea mai dragă
și timpul tău se moțăie pe cea mai sfântă treabă,
mă giugiulești din când în când și îmi rostești o vorbă,
să nu mă uiți prea decurând iubire ca o fragă.
Îmi ești acum și ieri și azi, o Sfinte și o Doamne,
mă numeri și apoi mă scazi și mă aduni cu coarne!
Și Doamne ce să mă mai fac că bâzâie cu toane
un om pribeag și unul vag și unul prins de toamne.
Mă chinuiești și mă cuprinzi în noaptea ta de taină
și cu ce doruri mă afunzi și eu mă scap de haină,
ești cea mai cea dintre pereți și chipul tău mi-e rană
și nu mai vreau să mă aștepți mai mult de încă-o toamnă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre prezent