omenesc, prea omenesc

E prea mult

Când mulţi se războiesc pentru putere
şi-şi caută forme de înlăturare incorecte,
seamănă cu o lamă de cuţit înfiptă pe la spate,
o lipsă de credinţă-n Dumnezeu,
o vânzare la mezat a poporului răbdător.

Aproape că nu mai înţeleg ce vor
când aceeaşi moarte îi pândeşte
şi sfârşesc cu gândul încărcat de aroganţă,
de nu li se mai vede capul
unde trebuie pusă crucea.

De fapt în urma lor rămâne viciul
şi lupta între urmaşi,
e prea mult şi pentru iertare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te visez 24 de ore pe zi

Prea frumoasă domnişoară
nu ştiu cum să-ţi povestesc
însă te-am visat aseară
goală şi-mi părea firesc

Nu ştiu cum să-ţi povestesc
te priveam ca din oglindă
şi-aveai trupul îngeresc
gata către cer s-o-ntindă

Te vedeam ca din oglindă
o de-atunci mereu e seară
mâna vru să te cuprindă
prea frumoasă domnişoară

Nu ştiu cum dar nu-i firesc
nu mai pot să mă trezesc

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea lacrima să-mi plâng ...

Mi-a-ntunecat suavul chip
Şi colţul ochiului meu stâng,
O lacrimă, ce-ascunde-n tâng,
Dureri şi cazne de Oedip.

Căderea mi-aş dori să-i frâng.
Tânjind spre firul de nisip,
O scoică o va-nchide-n şip...
Oh, n-aş vrea lacrima să-mi plâng!

De-i prea devreme, prea târziu,
Ori de dorinţa-mi n-are rost,
Va fi o perlă în pustiu.

Nebănuind al perlei cost,
Va vinde-o la giuvaergiu,
Cel pentru care plânsă-a fost...

sonet de Mihaela Banu (10 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletel

De ce tot cauti drumul inapoi,
Cand tu ai cautat si drumul inainte?
Cand tu ai spus aseara destule despre noi,
Lucruri triste ce mi-au ramas in minte.

Acum si impacarea asta ce sa faca?
S-a dus deja prea multa-ncredere,
Cand tu pareai un zambet pe o masca,
Acum de ce ma vezi a fi o pierdere?

Nu ti-am negat nicicand ca te iubesc,
Dar nici calcat sub tocul tau nu vreau sa fiu,
Astazi de n-o sa vii sa iti vorbesc,
Maine va fi deja mult prea tarziu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreţiei, al tăcerii mincinoase,
Al decenţei parşive, zidul morţii,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluţe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înfloreşte,
Nu mă-ngropaţi voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiţei nebune.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul

Sunt prea singur pe lume şi totuşi
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfinţit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi
nici mic nu-s destul
să pot fi în faţa ta
ca un lucru-nţelept, tăinuit.
Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei
drum
Să duc voinţa mea;
vreau în tăcute vremi,
şovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce ştiu
sau singur să fiu.

Vreau fiinţa toată să-ţi reflect, să-ţi sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îţi pot ţine chipul greu, şovăitor.
Vreau să mă desfăşor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 5

Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă
Şi cum se face ziuă-n ochii tăi,
Ascunde-ţi visul plin de vânătăi,
Şi nu-mi lua uitările în seamă.
Prea mult colind pe-ntortocheate căi
Şi prea puţin e loc să-mi fie teamă,
Că dacă morţii eu i-aş spune "Ia-mă!"
Tu i-ai zvânta şi umbra în bătăi.
Dar nu încerc aceasta nici în glumă
Ci doar mă-ntorc la tine şi te rog...
Primeşte-mă, şi iarta-mă şi du-mă
Din partea rătăciţilor zălog
La carnea ta de soare şi de humă,
Pe înstelatul cerului polog.

sonet de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În încercarea de a da formă nemărginirii

desenez grafice în care aşez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puţină

toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Paradis!

Am adormit în paradis
pe pieptul tău prea plin de stele.
Şi-am fost secunda dintr-un vis, mult prea frumos!
Am rupt o rază şi am scris pe cerul nemuririi mele
Că te-am iubit ca o nebună,
dar ce folos?
Doar trandafirii mai păstrează secretul meu ce încă plânge;
Şi-mi mai zâmbesc prin amintiri tot cum îi ştiu;
Mă las pierdută în furtuna ce scrie-n vânt cu al meu sânge;
Şi nu-mi mai pasă de o moarte;
nici că-i tarziu!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!