o mana de ajutor

Sunetele zilei

Când venea zgomot de copite,
erau caii traversând vadul.
Când pârâia aerul, era
un nagâţ care ne privea din apropierea cuibului
său din mlaştină. Un sforăit şuierător

la zece metri de barcă era mareea astupând sau
destupând o gaură din stâncă.
Când se auzea bătaie de tobe, era apa
căzând de la 10 metri în ea însăşi.

Când uşa
s-a închis trântit, a fost sfârşitul
tuturor sunetelor din jur.

Tu m-ai părăsit
alături de cel mai tăcut foc din lume.

Am crezut că am fost rănit doar în mândria mea,
uitând că, atunci când îţi introduci mâna în apa rece,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A strigat suspin

Îţi strig, bună seara, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Venisem cu apa la mal,
Să plâng cum plângeai singurică,
Pe vânturi şi ger de opal...

Îţi strig, bună seara, mămică!
Sunt dragostea ta, sunt feciorul,
Venisem pe aripi de frică,
Să-ţi mângâi, în noapte, fiorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean mai puternic ca ţărâna

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, turbulent şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

Când mă joc cu tine eşti blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase şi albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai şi zile proaste.

Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca şi cum ar fi surcele, nişte mici ghivece –
Spune-mi de rog, căci vreau să ştiu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, zgomotos şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu meu

Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă şi bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea

Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină şi ceapă
Îl doare o mână şi capul îl doare
În vreme ce bea nişte apă

Voi muri, îmi spune şoptit, voi muri
Îmi vor face statui şi evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete

Au nevoie de mine, ca de aerul nopţii
Dacă mori devii ideal
Îmi şoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţa

Înflorea în gol lumina ca o floare
cu rădăcinile uitate în lună.
Eu eram prietenul tău de uitare,
tu erai uitarea ce mă ducea de mână.

poezie clasică de Vasile Dobrian din Arhipelag (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mâna mea
poarta urma unei răni
prin care s-au răsucit
toate cuţitele ierbii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

când mi-e frică
pentru noi doi
te iau de mână
şi simt iubirea
cum curge şuvoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violul

i-a pus de atâtea ori mâna
pe fund a ajuns
dez
amăgită să nu
mai creadă-n violuri viabile

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământul diavolului

Ia aminte, dracul jură
Şi cu mâna pe Scriptură,
Dacă astfel el, escrocul,
Poate să-şi atingă scopul!

pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (2 mai 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

insomnia se plimbă
cu pipa în mână
rătăceşte nocturn
trage din visurile noastre
şi amestecă iluziile cu rimele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!