ion ratiu

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înecatul

Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,

Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n şerpi lemnoşi,
Bat apele, din care baia albastră să despice
Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul

Voi, sfinte bucurii de primăvară,
Mărunte decăraţii de veşmânt,
Voi nu ştiţi câtă dragoste şi vară
Aduceţi omenirii pe pământ!

Parfumul vostru - limpede emblemă,
Iluzia de har necunoscut,
E vechea axiomă şi dilemă
Din care se-ncunună un sărut!

Rămâneţi, deci, statornică virtute,
Poveste de iubire şi alint,
Că voi purtaţi norocului temute
Reflexe de lumină şi argint!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

An mort

Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie —
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutare, echinox

Nu am vrut să mă nasc
în ziua echinocţiului
nu am vrut
uite aşa
nu am vrut
am stat ascuns
în burta mamei
să anunţ lumea
cu primul ţipăt
când ziua e tot mare
mai mare decât noaptea

am dat cu capul
în poarta vieţii
mama s-a speriat
şi a deschs-o repede
mai înainte

poezie de Ion Şerban Drincea din Umbra paşilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fugi că e în van, ploaia cade din tavan

nu clachează cine calcă
la răspântii papagali
e muzeul plin de gali,
mutul se ţinea de falcă

nu de falcă, ci defalcă
să salveze colivia
că ne pradă hoţii via
cu căruţele şi-o calcă

nu de falcă, ci defalcă
grijile pe cap de om
din butelcă într-o salcă,
bea de sete, rromul, rom

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipiţi...

Risipiţi, risipiţi-vă iar
Idoli de piatră,
Durerea-i ţesută-n zadar...
E-n noi încrustată.

Ştiţi voi ce-n sufletul meu doare?!
Ştiţi că nu am alinare
La suferinţa ce m-apasă?!
Nicicând nu fi-voi înţeleasă.

Ştiţi de-a adâncului durere?!
De vrerea mea de mângâiere?!
De-a plânsului înţelenire?!
V-am dat vreodată eu de ştire?

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, ale căror cărţi, publicate pe bani grei din bugetul ţării, se vând în anticariate la preţuri mai mici decât lemnele de foc

A' voastre cărţi conţin doar roada
A ce aţi spus pe la şedinţe;
Sunt cumpărate cu grămada
De vânzătorii de seminţe...
De-aş sta la casă, nu la bloc,
Aş lua şi eu, să pun foc.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de urgenţă

i s-a făcut rău pe stradă,
a leşinat şi a fost adusă cu salvarea la spital
după operaţie medicul a fost chemat
la altă urgenţă

surorile trebuiau să iasă din schimb
şi se uitau nerăbdătoare la ceas:
- mai stăm mult?
să moară şi asta şi plecăm!

bolnava nu putea să vorbească
şi apoi i-au dat lacrimile

auzise, înţelesese totul

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii

Am pescuit trandafiri
Din răsăritul ce mi s-a dăruit.
Am sorbit din lumina cerului
Şi mi-a crescut imensitatea în suflet.
Am atins cu buzele rana tăcerii
Şi i-am vindecat însângerarea cu
Îndrăzneala zborului,
Ca un fulger în iulie.
Dar am rătăcit în apus,
Am tălpile ascunse în întuneric,
Iar când lumina mă strigă,
Ochiul meu îi răspunde
Cu un surâs de tăcere.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!