intrat

Cristalin

Mi-au intrat cristale-n tindă
Îngheţându-mi lacrima
Atunci când, într-o firidă,
Eu zărisem umbra ta.

Şoapte ne îmbrăţişau,
Noi, vrăjiţi, ne regăseam
Şi priviri se-mperecheau,
Buzele-n sărut ardeau,

Sus, văzduhul rezona
Cu-mplinite respiraţii,
Iar lumina ne-nvelea
În fuioare de senzaţii...

Însă, vai, era doar vis,
Dulcea mea închipuire
Dintr-un jar ce s-a aprins,
Nemurind... o amintire.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionat de boală

Când cuprins de disperare
Vezi şomajul cum "te paşte",
O speranţă se mai naşte
Şi-alergi spre pensionare
Gheorghe şanse multe are
Numai ochii să "îi caşte"
Cineva să nu-l demaşte
Că e doar o înscenare
Reuşind, dădu de-un hap:
Boala i-a intrat în cap...
Că-i bolnav nu se preface,
Dar nu are variantă
Şi abia mai "satisface"
Soţioara şi-o amantă.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare... Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Dacă ai deschide ţi-aş scrie un poem
muindu-mi pana în suflet,
ţi-aş însemna pe cer
stele pe care încă nimeni nu le-a cântat;
pe una din ele,
sub singura ramură înflorită în univers,
ţi-aş dărui un fruct
în care şarpele încă nu a intrat...
Sub umbra ei nu stă nimeni
să ne ceară socoteală pentru păcat.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicul Ion

La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dificultate literară

Poetul Nae, cel vestit,
Azi nu mai scrie poezie
Că a intrat la ananghie
De soartă este urgisit...
Şi multe fete l-au iubit
Când el scria cu frenezie
Metafore în băşcălie...
Cu ele gâtul le-a sucit.
Stăpân azi nu-i pe-a sale fapte,
Da parcă-ar fi un Papă Lapte
Şi stă poetu-n aşteptare
Că muza lui plecată-i iar
Să facă "dezalcoolizare",
Vreo şapte luni la... Murfatlar.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Nu eram sigură că eşti neschimbat. Ia să mă gândesc, ultima oară când ne-am văzut...
Rick: Eram în hotelul La Belle Aurore.
Ilsa: Ce drăguţ, ţi-ai amintit. Dar, desigur, în acea zi germanii au intrat în Paris.
Rick: Nu a fost o zi prea uşor de uitat.
Ilsa: Da.
Rick: Îmi amintesc fiecare detaliu. Germanii erau îmbrăcaţi în gri, iar tu, în albastru.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam Hookey

Am fugit de acasă cu circul,
Îndrăgostindu-mă de Mademoiselle Estralada,
Îmblâzitoarea de lei.
Odată, după ce mai mult de o zi,
Nu am dat mâncare leilor,
Am intrat în cuşcă şi am început să-l bat pe Brutus,
Pe Leon şi pe Gipsy.
Atunci Brutus a sărit la mine
Şi m-a ucis.
Intrând în aceste ţinuturi,
Am întâlnit o umbră care m-a înjurat,
A spus că am primit ceea ce meritam...
Era Robespierre!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de bronz

lăsat lângă statuie
un mărunţiş care dă farmec
bustului
sublim vis ţesut despre mărire
câte şoapte a stârnit
câte poeme câte ode
s-au scris (?!) pentru capul
de
bronz lăsat alături de postament
seamănă cu un general sud
american intrat în legen
dă un aer de oroare
porumbeii din piaţă se a
dună de bronz în amurg roz

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!