in vreme de razboi

Soluţie

Nu-i nevoie pe la noi
Niciodată de război,
Pe români, ce-ocupă lunca,
Poţi să îi omori cu munca.

epigramă de Mircea Micle (14 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

război

Războiul este o maşinărie care funcţionează cu aburul sângelui şi produce doar orfani şi văduve.

definiţie aforistică de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un război al uzurii. Dacă ai răbdare şi un minimum de încredere în tine, şansele nu arată prea rău.

citat din Julie Bowen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama că lupta pentru supravieţuire în acest război ar trebui să se dea în interiorul meu.

citat din Immaculee Ilibagiza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating: Aceasta este o bătălie, un război, iar victimele pot fi inimile şi sufletele voastre.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concentrarea este secretul puterii în politică, în război, în comerţ, pe scurt, în toate afacerile umane.

citat din Ralph Wldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război: un conflict armat pornit de politicieni, prin care oamenii obişnuiţi sunt transformaţi în asasini.

aforism de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei bine, a fost război - ca ofiţer administrativ în marină nu mă puteam lăsa influenţat emoţional de sentimentele mele.

citat din Oswald Pohl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunurile şi bombele, rachetele şi navele de război, toate acestea sunt simboluri ale eşecului de a fi uman.

citat din Lyndon B. Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa iubitei

O, vreme, nu-atinge fiinţa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea păleşte
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.

Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
şi el e ca roua, şi el se-nfioară.
Nici munţii, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.

Nici tata-pământul cruţare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga şi-o pierde.
Ştiu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Ştiu, vreme, că toate le dăm pentru una,

dar, totuşi, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodeşte şi-n pară se lasă?
De parcă-i eternă îşi dăruie viaţa
clipelor care primesc şi nu iartă.

poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!