Poezii despre fata morgana, pagina 52

Visul (II)

fragment

Două făpturi văzut-am, în plină tinereţe,
Şezând, întinse-n iarba, pe-un deluşor, tihnit,
Colina care-ncheie, cu dulcea-i pantă, şirul
Unduitor de dealuri şi care nu-şi înmuia
Picioarele în mare, ci, o scăldau, la poale:
Podgoriile, crângul şi lanurile verzi...
Iar în oceanu-acesta se arată, ici-acolo,
Un coperiş de ţară şi fumul şerpuind
Câtre senin. Colina de-un brâu era încinsă,
O verde diademă de pomi sădită de mâna
De om, şi nu de mâna capricioasei firi.
Deci fata şi flăcăul, precum v-am spus, priveau
De pe colină: fata, în jurul ei; flăcăul
La ea – la fel de tineri dar osebiţi ca vârstă.
Se presimţea femeia în ea, precum se-arată
În ceaţa serii, luna, pe câtă vreme el
Un copilandru încă părea arzând de dor.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găseşti, îl poţi adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poţi semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dar ce valoare?

Dar ce valoare are-un vis
În faţa oţelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca şi fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naşte bucuria,
Iar trandafirii în boscheţi
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiţii priveau
cu mare pizmă şi scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceaţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip celest

Pe-un colţ de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele şi quasari, făcui
Doi ochi frumoşi, superbi, căprui de fată!

Pe-o lacrimă ce cade, am aşezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci şi roşii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.

Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Şi-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!

Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau să-l uit, e-acolo! N-am cum să-l uit vreodată!
Din colţul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsăm totul aşa

Plouă mărunt în casă la noi şi lăsăm totul aşa. E o casă
veche locuită de un cor de copii – cam blegi dar buni cîntăreţi.
Au venit şi alţii să asculte au venit şi mamele lor să le
pună monede în palme. Puţine. Pentru că nu iubeşte nimeni
cîntecele din casa cea veche şi plouă mereu şi lăsăm totul aşa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult buruienile cresc
peste tot oglinzile umblă sătule oloage. A venit o fată
frumoasă face tumbe acolo – biata copilă! Un măr s-a
rostogolit a dat peste ea zace fata într-o baltă de sînge.
Şi plouă mărunt peste sîngele ei şi lăsăm totul aşa.

poezie de Aurel Dumitraşcu din Mesagerul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în faţa părinţilor mei
am pronunţat cuvântul poezie
am crezut că va decela în privirea lor
un semn de nelinişte

poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psychosis

îmi spui că suntem diferiţi
de parcă nu ştiu să alunec pe gheaţă
până ce cad pe spate ca un fraier
sau să alerg pe scări întâmpinându-mi iubita
omule
şi eu stăteam pe lăzile de bere
când nu era loc
la mese-n restaurantele de lux
şi-mi sărbătoream ziua de naştere
la fiecare întâlnire c-o nouă fată
apa minerală ni se dădea
doar când consumam şi o sticlă de vin
indiferent de culoarea noastră
sau a vinului consumat
apropo
aveam o fată căreia-i plăcea lichiorul de banană
zicea că-i amintea de strămoşii săi africani
eu
când eram mic îmi sugeam degetul arătător
nici acum nu cunosc motivul