cultura e ceea ce

* * *

În noaptea dinspre tine
cuvintele sunt chei
iar corpul tău
un adorat spaţiu al revelaţiilor

Curând voi pleca-n neant
unde suspinele
şi paşii periculoşi nu mai vin

Faţa ta
tăinuită-n întuneric
-piatră preţioasă
sărut care arde
silabe ce nu se unesc

Scriu poeme
pentru că am nevoie
de un loc
unde va fi ceea ce nu este
în cealaltă parte

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce văd

Văd aşa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
şi să muşte din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
şi ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire şi cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...

poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeţi tuşul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriţi
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Feriţivă....
Si incercaţi să vă folositi
Inspiraţia proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simţi
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je t'aime

nimic nu mai e ce a fost
sau a fost

nici dragostea

o bucată de pâine atât de proaspătă
şi mirosul ei cald

e destul
ori poate cam prea puţin
sau nimic
spune
este totuna să aprind un chibrit
?

ceea ce simt
picturi într-o expoziţie

sunt valurile plutind pe buzele tale
sau o chestie

[...] Citeşte tot

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia fericirii

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
şit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o ştiu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea şi viaţa sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperire

stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult

doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeţii nu ştiu acest lucru
poate îl ştiu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină

dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară şi scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viaţă

mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poţi să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri şi baţi
ritmul iar colecţionarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă

[...] Citeşte tot

poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui statut neclar

Statutul meu nu e prea clar
Şi situaţia atestă
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

Mai mult calic decât avar
Sătul să jindui o siestă,
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

În jurul meu prietenii dispar
Deşi păstrez dorinţa manifestă
Să mă iubească cei ce mă contestă,
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar,
Că toată lumea mă detestă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste canibală

Ştiu că voi da din nou de tine
n-ai să poţi să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă şi străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleştii.
Am să te mănânc şi-am să te sug
Golit
n-aş vrea totuşi să te fac să suferi
aş vrea să te bucuri şi tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut cuţitul

care mă taie la mână
indiferent de ceea ce fac
deşi am încheiat un pact
de neagresiune pe un ciolan
afumat cu lemn de pin
şi sărat atât cât îşi permite
ascuţit ca o lamă de toledo
îl caut bandajat la toate degetele
să-i stârnesc milă
nu cred că l-am aruncat
deşi ar fi meritat să fiu dur
cu lama care ar putea încremeni
viaţa să stârnească un cor
de viermi carnivori clocotiţi
într-un ecou muritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, o execuţie lentă

Creşte în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuţie
tristeţea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet şi
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputinţa de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feţei
transformându-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!