biserica neagra

Întreruperi de sarcini

Sunt avorton, nereuşit,
La fel cu voi, ce mă citesc;
Nu un' din oul neieşit,
Ce viaţa nu şi-o irosesc...

... Nu sunt o piesă –neîncepută,
Ce-oricând se poate prelucra-
Sunt un rebut; uzată, ruptă...
N-am şansa de-a reînvia!

Mi-am pierdut tot, codul de bare,
Citit deja de alţii ai mei;
Nu mai pot fi o încercare,
De nou... 's vândut, pe ceva lei!.

Mă întreb; de-mi scurtez singur viaţa,
Mi se păstrează ceva rest?
Dar nu ştiu cum să reînnod aţa...
Mai bine mor, nu mă risc... test!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul

Stă iar la colţ de stradă,
Peste-o bordură blândă.
Şi tot uită să creadă,
Că lumea-i cam plăpândă.

E indecis săracul,
Printre culori rupestre.
Care se-nchid în sacul,
Dintre alei ecvestre.

Confecţionat anost,
Cu o cutie neagră.
Ce luminează prost
Şi nu mai e întreagă.

El are-o ţeavă strâmbă,
Cam ruginită – zic,
Ce se înclină, "cântă",
Când apa face: "pic".

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (14 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un clown dă cu pietre

O, cât n-aş da s-ating în pura vale-a
desăvârşirii, timpul ca pe-o rană
din care altă mână năzdrăvană
din când în când să lepede petale...

La arborele deşertatei harpe
caricatura fiecărei ore
alunecă prin lucruri şi-aurore
ca somnul după-amiezelor în şarpe.

Şi creşte-n mine tainic untdelemnul
muşcat pe-ascuns de-o secetă impură,
cu care-şi fac suind profeţii semnul
ploconitor al ducerii la gură.

Din loc în loc vitrina cu pelagră
– prin cavalerii cinici ai palorii –
aminte-aduce-şi c-au trecut condorii,
şi-un clown dă cu pietre-n Marea Neagră.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut Luna în lac...

A căzut Luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut luna, în lac...

A căzut luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mat

Pari nestrunit, tu cal de cal,
Gonind sălbatec prin Deltă
Spre-o linie de sosire
Mai degrabă
Inexistentă

Poate calul de alb
Să-ţi încetineze galopul
Să-ţi dea o mână de ovăz
Şi ţesălându-te
Să îţi aprindă focul

Poate calul de negru
Să-ţi sară în faţă pe două copite
Să-ţi curme-ntr-un fel rătăcirea
Şi-apoi, disperat,
Să ne jucăm de-a iubirea

Da, regele alb e învins
De-o damă neagră rapace

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

dacă ai să mănânci sâmburi de caise duminica
în loc să te zăvoreşti în biserică
să dai cu tămaie pe caii sălbatici
clar eşti anormal

dacă te apuci să culegi păpădii la apus sigur ai farmece
ai păcate
iar te-au blestemat mandrele pe care tu nu le-ai iubit încă o dată de la capăt
până ţi-a putrezit inima

degeaba-ţi primeneşti sufletul în aghiazmă
in zadar aprinzi lumânări
oamenii se fac mici, mici de tot
ca nişte ghilimele atunci când îi strigi
oamenii dispar ca nişte furnici ecofile
fug în colonii polimorfe
fix când inima ta necrozează

atunci râmâi singur
tu

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Mănăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furiile cezarului

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Şi-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinţi...

Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. - "Eu am să sting - şi-a spus -
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.

Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Şi ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.

S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neştire
La fumul de ţigară, albastru şi subţire...

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

curiozitate. mister. satiră lacrimală.
durere. sângele. regretul.
gheaţa care iubeşte sarea,
unghiile adevărate se rup,
cele din plastic când o să-înveţe să se desprindă. să cadă?
jumătatea normală a soră-mii,
nu mai vreau să-ţi dau drumul din mână.
testosteronul secretat de ovarul unui bărbat.
kady nu a murit pe de-a-ntregul?
tatal meu ce se împarte perfect familial.
crucea inversată înfiptă în mormânt.
globul cusut din bucăţi de sufleţele.
vulgaritatea într-un fel castă, ca o mireasa solitară
îmbrăcată într-o rochie neagră până la cur.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facere

Munte: negru, mut şi înzăpezit.
Roşul codrului înfierbântă alaiul lui Wotan;
O, luciul mlaştinii oglindeşte vânatul.

Alinarea maicii; sub desişul negru de brazi
Se desprinde mâna ce dezmiardă,
Atunci când se stinge sunetul rece al lunii.

O, naşterea omului. Murmurul candelei
Strălucirea sinilie a stâncilor;
Suspinul zărit pe chipul îngăduitor al îngerului.

Albă dezmeticire în odaia cu igrasie
Cealaltă lume
Strălucitorii ochi ai moşneagului împietrit.

Mâhnire, ţipătul facerii. Cu aripa neagră
Atinge virila tâmplă a nopţii
Zăpada, norul său de purpură coboară tiptil.

poezie de Georg Trakl (18 februarie 2016), traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!