tinerete

Copila mea

Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar

prin venirea ta,
bucuria - trăirii

şi un ocean de dragoste.

Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viaţa noastră.

În ritm de dans ţărănesc
reverşi peste noi,
parfum de flori
de primăvară

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Clasificare" cu riscuri

Există prostul obicei,
De-a compara tot ce ai scris
Cu alţii, şi că eşti precis,
În faţa multor corifei
Crezând că este printre "grei,"
Poetul Neaţă a decis
Că-n primii zece e înscris,
I-au spus aceasta şi femei
Chiar Miţa cea cu poale creţe,
Iubita lui din tinereţe,
I-a confirmat cu sânge rece,
Făcând din amintire scut:
-Te numeri printre primii zece
Poeţi,... pe care i-am avut!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul fizic este, până la urmă, supus minţii. El răspunde, precum psihicul, comenzilor şi proceselor mentale, indiferent dacă ele sunt alese intenţionat sau sunt exprimate inconştient, automat. Sub influenţa gândurilor negative puternice, repetitive, corpul se adânceşte repede în boală, durere, nefericire, tristeţe şi, în final, descompunere. Însă, cu ajutorul unor gânduri pozitive, intense, iubitoare, vesele şi frumoase, întreţinute în mod conştient şi repetat, corpul devine plin de energie, sănătate, tinereţe şi frumuseţe.

Raluca Rusu în Acum o viaţă (aprilie 2015)
Adăugat de Magda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nichifor: Iaca, păcatele mele! Cine-i cu pagubă, şi cu păcat; mă miram eu să nu se îngrijească biata babă de mine, până într-atâta. Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfânta dreptate, am să-i duc un fes roş şi un tulpan undelemniu, ca să-şi mai aducă aminte din tinereţe. Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua. Dar biata baba mea, bună, rea, cum este, tot a ştiut ce-mi trebuie la drum, numai nu le-a pus la locul lor... Dar ţi-ai găsit să ştie femeia trebile bărbatului!

replică celebră din Moş Nichifor Coţcariul de Ion Creangă (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va dezvălui

Frumoasă clipă, însoţeşte-mă iar.

Tinereţe, vorbeşte-mi
în acest ceas al abisurilor.

Frumoasă amintire, aşteaptă o clipă.

Ceas de lumină neagră în vene
Şi ţipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nşelătoare ale setei.

Şi din pulberea cea mai risipită şi oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:

Cu blândeţea primilor paşi, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopţii

Şi în prospeţime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

apusul se topeşte parcă-n sânge,
iar seara răspândeşte mirosuri de parfum,
ţipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinereţe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropaţi în lut.

cu gesturi elegante şi domoale
vin către mine aşa în gând,
şi îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
şi sunt aşa de singur şi umil...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passepartout nu era una dintre acele secături ţanţoşe, cu nasul în vânt, cu privirea încrezută. Nu, Passepartout era un flăcău de treabă, cu înfăţişarea cuviincioasă, blând, serviabil. Avea ochii albaştri, chipul vioi, pieptul lat, o musculatură vânjoasă şi o forţă herculeană pe care exerciţiile din tinereţe i-o dezvoltase enorm. Păru-i brun era oarecum în dezordine. Dacă sculptorii din antichitate cunoşteau optsprezece feluri de a aranja coafura Minervei, Passepartout nu ştia decât una: da de trei ori cu degetele prin păr şi era gata.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj abstract

dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromiţătoare despre paşii noştri, despre noi.
mâinile mele îţi ating rând pe rând
şoldurile, visele, cearcănele.

zâmbeşti liniştită ţintind cu privirea ultima cupă cu şampanie,
îţi doreşti să fiu eu cel ce îţi aduce bucuria uitării,
ştiu asta.

lângă zarurile aruncate de o tinereţe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
şi cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.

poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul morţii

Pe patul morţii nu voi spune: S-au dus zilele mele.
Nu acuz pe nimeni, nu reaprind tristeţilor tăciunii.
Sunt griji mai mari în lumea largă decât acele
Jonglerii ale iubirii sau sminteala pasiunii.

Dar ţie – tinereţe, ale cărei aripi au bătut vii
În pieptul meu, pricină de entuziasm şi sărbătoare –
Îţi cer, îţi poruncesc în acest ceas doar atâta: Fii!
Iar eu promit că voi rămâne supusă, răbdătoare.

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!