Poezii despre impreuna, pagina 51
Răsăritul Pământului
Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spațiul fix în care se mișcă totul.
Soarele nu răsare,
Nu știe să răsară.
Pământul știe să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolțirii universului.
Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creștetul său,
Și-n zori
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt liber să visez că sunt liber
precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Mergeam, împreună, la marginea mării,
călcând pe nisipul uitat sub un cer
prea roșu de plâns de la stele ce pier
și intră-n regatul cel mare-al uitării.
Era doar o larmă făcută de valuri
lovindu-se-n stânci, măcinându-le-ncet
în seara trecută deja-n violet
și nori ce-alergau la culcare spre dealuri.
Târziu, la lumina venită de sus,
din bolta senină la orele-acele,
priveam cum o stea spre pământ a apus.
Era prea departe. Privirile mele
s-au smuls din puterea murindelor stele
și-aceeași dorință-mpreună ne-am pus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările iubirii
(soțului meu Alexandar)
s-a făcut întuneric, ia-mă în brațe
nu vreau vre-o spaimă să mă înhațe
hai să ne iubim în mare ca doi delfini
valuri să ne mângâie pe umerii fini.
spune-mi iubite vorbe dulci la ureche
inimile noastre să danseze-n pereche
nu lăsa pe nimeni să stea între noi
nu lăsa singurătatea să mă ia înapoi.
chemările iubirii alunecă spre gleznă
sărutările sfidează nemiloasa beznă
să facem împreună din noapte giuvaer
dragostea noastră să fie un reper.
îmbrățișează-mă și strânge-mă la piept
ore de desfătare flămândă aștept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul timpului
Să merit, oare, eu, iubirea ta?
Să pot să mă gândesc la viitorul
Pe care, lângă tine, l-aș avea?
Aș vrea!
Îmi ești în gânduri, îmi plutești prin vise,
Ești tot ce îmi doresc de când te știu,
Aș vrea să mă iubești, al tău să fiu.
Dar tu?
Te-ai fi oprit din mersul de regină,
Privindu-mă cu ochii tăi căprui
C-o strălucire caldă și senină
Cum n-am văzut în cei ai nimănui?
Nu ești un vis,
Nu ești o întâmplare,
Frumoasă ca o zână!
Să-ți fiu Soare?
Eu te privesc,
Tu mă privești,
Iar timpul,
Se-nvârte-n jurul nostru, stă pe loc,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare...
Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceață și furtună,
Se sparg la țărm fără a avea un țel!
Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezește,
Din marea învolburată, prin a ceții vreme,
Dragostea, la mal înflorește!
Te strig la țărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Și împreună vom trăi visarea!
Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul și cu marea au rămas,
Te-aștept de-o veșnicie și uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!
poezie de Liliana Andrei (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenarii nocturne
am împrumutat din virtuțile nopții
stau cu Luna de veghe și povestim
despre cele mai frumoase concepții
despre iubirea sentiment sublim.
este regina nopții minunata Lună
are în trenă miliarde de stele
e fericită când ne vede împreună
făuritori de minuni și castele.
pe dantela nopții alunecă lumini
sufletul înfrigurat l-am învelit cu ele
m-am apropiat de luceferi divini
să dea strălucire gândurilor mele.
Univers fără păcate și fără vini
Dumnezeu te ține departe de rele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii în lumină
pe mine mă veghează un înger blond
mă mângâie pe creștet cu raze de soare
simt căldura lui ca o floare pe rond
tandru se ondulează pe-a vântului suflare.
sunt și entuziastă și plină de mirare
când îmi glăsuiește cu slove de aur
cu el nu simt amarul, stări de întristare
armonii în lumină strâng sublim tezaur.
îmi spune că viața este un dar divin
împreună petrecem ore de încântare
depănam amintiri la un pahar de vin
mirabila prietenie-i o binecuvântare.
revelații în lumină din ceruri revin
și ziua și noaptea trăiesc o fremătare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!