Poezii despre duce, pagina 51
Voi fi
Deși sunt om și am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârșit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puțin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
Să văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la față,
Iar vulturii, dezamăgiți
De veșnica și noua viață,
Vor fi de mine ispitiți.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre viață, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare sau poezii despre moarte
Zâmbet
E neputință, e trist și-s clipele deșarte,
Cu fiecare pas, făcut tot mai departe,
Așa cum imposibilă mi-e jalea
Ce tânguie-n peneluri... vise aievea
Îndepărtata inimă zvâcnește sărutări
Spre neștiutul drum ce duce către tine
Mi-e colosală calea, abia te văd în zări,
Și totuși... ard în palme chemările divine.
Îți dăruiesc privirea mea, să nu mai rătăcești,
În inimă așează-mi negura din suflet,
Apoi, când vei simți o adiere-n creștet,
Te rog să-mi dăruiești câte un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre imposibilitate
Un tren
Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
[...] Citește tot
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre trenuri, poezii despre plimbare, poezii despre atracție, poezii despre zbor, poezii despre viteză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ploi tăcute
în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar așteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.
lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.
da-n piept simțeam înțelepciune mută
și-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.
poeme de vecie iscălind
îți e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre plumb
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre moralitate
îmbrăcată
într-o piele moale și puțin
bronzată la munte dimineața
și seara-mi aduci versuri
pe care le-ncarc eu în containere
din bibliotecile virtuale
fiecare cuvânt mă leagă
și trage de mine
să rămân
lângă tine dansez pe hârtie
tu poruncești iar eu
soldat universal care duce poezia
execut ordinul scris
îmbrăcată într-o goliciune ispititoare
ne vedem printre blocuri
pe asfaltul rece
de la ultima
iarnă
trag cerneală în ultimul stilou
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre rebus, poezii despre munți, poezii despre iarnă, poezii despre hârtie sau poezii despre dimineață
În orașele torturii
În orașele torturii plouă veșnic la ferești
Cu picături chinezești.
Oamenii se-nchid în case ca-n fecioarele-de-fier,
Ușile le bat în cuie de-atelier.
Lifturile-s ridicate-n scripeții lui Torquemada,
Doare-orice etaj cu ele, doare când pășești chiar strada.
Și-n inelele din arbori se depune lemn de cruce,
Tot mai grele-s pentru cine anii-n spate li le-ar duce.
Ca pe ruguri ne aprindem de vreun dor sau de vreun vis
În orașele torturii, când gândim la Paradis.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre oraș, poezii despre lemn, poezii despre dor, poezii despre cruce, poezii despre copaci sau poezii despre China
Știe tot pământul
Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.
Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Știe tot pământul
Cât noi ne-am iubit.
Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăși parte.
Vreau să fiu o rază
Să îți ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce oprește timpul.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre oaze, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Serenadă pentru iubire
iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumusețe fină ce-atinge absolutul
împrăștiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.
iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă și-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.
iubirea strălucește pe chipuri zâmbitoare
înăbușe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalță la ceruri cu sentiment frenetic.
iubirea e liantul dintre pământ și soare
absoarbe veșnicia cu freamătul genetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre stele, poezii despre natură sau poezii despre lut
Rondelul Țăranului român
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate;
Departe de un destin revolut,
El duce pâinea noastră-n spate.
Cu-ntregul chip circumvolut,
În suflet, cu năzuințe, surpate,
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate.
Din țarină, perna și-a umplut;
De pe ea, i-au fost visele furate.
Din dragoste pentru natalul lut,
Cu toate umilințele-ndurate,
Țăranul rămâne omul absolut.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre mâini sau poezii despre icoane
Apocalipsa vieții noastre
Un soi de electricitate între noi
Ar duce la scurtcircuit,
Când picăturile ploii de vară
S-ar scurge printre palmele noastre;
Deja aspre și vinete.
Și ar ajunge în fundul pământului
Acolo unde secretele noastre
Sunt îngropate.
Și totul din jur ar amorți
La sunetul strigătului tău din iad...
Și pământul ar arde
Când demonii secretelor tale
Le-ar spune Universului cu voce tare.
Iar ochii tăi m-ar fulgera
Și gura ta ar tuna
În apocalipsa vieții noastre.
poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre voce, poezii despre sunet, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre iad