discursuri de sfarsit de liceu

Bocet epuizant

M-aş aşeza cu capu-n pumni şi-aş plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârşit nimic să duc,
aş plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine
în bălţile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.

Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac şi fulgerul că te-aş zdrobi,
să tac ca încleştatul de gingii,
să tac şi a revanşă, a gâlceavă.

M-aş plânge pân-la os şi pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a-nseninat

S-a-nseninat şi iată
ce splendid asfinţit,
când inima deodată
râzând a-nmugurit.

O tandră adiere
în suflet mi-a pătruns
şi tristele-i unghere
cu chiot i-au răspuns.

Ce binecuvântare
a-ncins fiinţa mea
că dintr-odată-îmi pare
că m-am născut abia.

Destinul meu tresaltă,
surâde încântat
că în sfârşit de-o altă
lumină-s sărutat.

[...] Citeşte tot

poezie de Anatol Covali (6 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă

Fanfarele liniştii delirează pe străzi,
umbrele trec spre niciunde, în seara asta
te-aş putea iubi până la moarte,
adică foarte puţin timp.

sufletul a obosit de mine, meditează
cu fruntea în mâini şi admiră
faţade baroce, statui care ies din ziduri
în preumblarea de noapte.

nu mai e timp pentru iertare, prea
multe sunt păcatele mele, îndurerată
maica lumină şi-a întors faţa
de la mine

lăsaţi-mă să scriu un poem
Sfârşit: lumina...

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima şansă

A încercat să înflorească,
Dar n-a putut să izbândească
Şi a murit îmbobocit,
Un trandafir,
Un fir
Chircit.

El n-a stiut ca s-a născut
Când timpul lui era trecut,
Printr-o rezervă de splendoare
A sevei sale uimitoare
De floare.

E toamnă, la ce te aştepţi,
Să înfloreşti şi să regreţi,
Să nu-ţi duci visul la sfârşit,
Să-l vezi pierit,
Înăbuşit?

Şi totuşi nu te poţi opri

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?

Anotimpuri, o, castele!

Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!

Slavă! Fie-i viaţa sfântă
Galicul cocoş de-i cântă!

Nici o poftă nu mă-nhaţă
Că-mi grijeşte ea de viaţă!

Trup şi suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.

Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
şi-acum moare.

Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă peretele unei case

Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.

O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.

Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca fiinţă omenească
şi readus acasă.

Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt şi altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârşit.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit

Ne-am regăsit am povestit
Vedeam aceleaşi raze de soare
Fiecare prin viaţă am călătorit
Viaţa a avut cu noi răbdare

Un răsărit ne-a dat puterea
Împreună până la sfârşit
În asfinţit o linişte ca pulberea
Se-mprăştie ajunge-n zenit

Între cer si pământul reavăn
Zumzet de albine s-a iscat
Un ecou răsună zdravăn
Pe dealuri fluturi au zburat

Sunt visele ce prind viaţă
In dimineţile cu răsărit
Plutesc pe raze de speranţă
Strigăt al valurilor am reuşit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteai...

Din dragostea-mi, puteai clădi un Rai,
Din suferinţa-mi se va naşte-un Purgatoriu;
Cu mine-ai vrut să fii, dar nu să stai,
Astfel, iubirea mi-ai trimis în derizoriu!

Din ce simţeam, puteai crea o lume,
Dar tu, parcă n-auzeai şi nu vedeai cum plâng,
Iubirea noastră-a rămas fără nume,
Mult timp de-acum, în urma ta, cioburile-i strâng!

Noi am fi fost poveste-adevărată,
Despre o iubire mare, fără de sfârşit,
Nemaitrăită de nimeni vreodată,
O legendă frumoasă, cu tâlc, aproape mit!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!