cultura unui popor

Dogmatica tăcere a copiilor

priviţi copiii ăştia cocoşaţi
cum cară truda unui veac
părinţii tac
ori s-au smintit

priviţi copiii ăştia verzi
şi chinuiţi ca poala unui deal
gonit de ape
nu e cal
să ceară cuie în căpăstru

e rândul nostru
să ne tocim
şi să murim
de parcă nici nu ne-am născut
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
într-o direcţie greşită

priviţi copila ghemuită

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleştar din filme triste
răsfaţă ochii lui de demiurg

Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalţă
pentru a-şi lua lumină de la Ea

Şi toată viaţa lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
iniţiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci

Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prinţul ce salvează
creştinii daţi la gropile cu lei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşteniri

avem drept preşedinte trădător de ţară
ales de cel mai prost popor din Univers
dă-mi, Doamne, dă-mi o rimă nucleară
să-l pot dezintegra cu-n simplu vers

avem şi parlament ales a câtă oară
de cei mai proşti rămăşi în ţara mea
dă-mi, Doamne, dă-mi o altă rimă nucleară
să pot cu-n simplu vers o sută spânzura

şi mai avem din moşteniri totalitare
un hoţ în lege ce ne scuipă-n faţă
dă-mi, Doamne cât mai multe rime nucleare
să-l pot trezi poporul meu la viaţă....

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă ploaia

ne-am cunoscut în anotimpul cireşelor când
o ploaie torenţială ne-a urzit paşii devenirii
pe banca din parc
m-ai întrebat ce-mi place să fac în ploaie
şi ţi-am spus că plânsul meu se confundă perfect
cu plânsul cerului
apoi m-ai atins
şi mi-ai spus
mie îmi place asta să fac
şi m-ai sărutat pătimaş
de atunci m-am pierdut
mă caut şi azi
în miezul stropilor de ploaie
în sâmburii cireşelor
în răsuflarea-ţi adâncă
precum suflul unui cutremur
însă ştiu că nu mă voi mai regăsi
sub norii unui iunie la apus
ploaia m-a îngropat în tine

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

Clopotul vesteşte, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalţă-n zare;
Îngerii de braţe mă duc, acolo să mă ţină,
În lacrimi covârşitoare ai mei plâng şi suspină.

V-am îmbrăcat în răni şi neputinţa
Dumerind că vă va fi dor de a mea fiinţă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalţ la cer... gândind, imaginând...

Că într-o altă viaţă a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu va mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ţi vei da seama că e poporul tău.

O viaţă am şi o reneg! O fac doar pentru tine,
Că ţie nici nu-ţi pasă, nu te gândeşti la mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magistraţii

ce lugubru ordin de călugări
-la cheremul unui fariseu
arde Basarabia pe ruguri
şi cu ea în mine Dumnezeu

criminali înveşmântaţi în robe negre
strangulaţi prin lege ţara mea
şi prin săli cu faima de tenebre
-numai voi, cu dreptul de a fura

preschimbaţi omoruri bestiale
în -prin imprudenţă- pentru bani
condamnaţi pentru un sac de paie
pe săraci - la mulţisprezece de ani

prin sentinţele irefutabil de sinistre
aţi ajuns să recunoaşteţi chiar şi state
-bunăoară o fantomă de la Nistru
şi de iure şi de facto - şi de toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc din Doftana

Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care închisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovarăşa mea.

Puternici şi tineri şi plini de avânt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pământ,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amândoi.

Acum stau în fiare bătut şi flămând,
Ea zace bolnavă abia răsuflând.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem ‘napoi la popor.

Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfăr'maţi,
Să zbor ca un şoim peste ‘nalţii Carpaţi.
Să strâng înc-o dată tovarăşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!

poezie de Teodor Rudenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile

Un cimpanzeu la zoo, în grădină,
Descoperi natura sa divină
Putând să vadă chiar şi un ateu,
Că deţinea particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roşcovană
Şi sta pe-un tron făcut dintr-o liană
Improvizându-şi sceptrul din banană.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind, curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.
Dar intr-o zi, ţinând o cuvântare,
Se ridică maimuţa în picioare,
Şi tot poporul, pân-atunci sfios,
Murind de râs, se tăvălea pe jos.

Morala
Problema scapă des de sub control,
Când te ridici şi eşti în fundul gol.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa in lumină

Suferinţa unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanţe gri, strălucirea inimii
Şi se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaşte dreapta împărăţie..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.

Se propaga asemeni liniştii divine
Şi intr-un cântec de festivitate
Se linisteste şi se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire şi o lumină vie.

Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respiraţii,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
şi credinţa mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină şi de mii de culori întrepătrunse.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!