schimbare politicã

Ipotezã

Oh, dacã moartea chiar ar fi un avatar
O preschimbare în ceva cu alte trãsãturi
O simplã reîncãrcare energeticã...

Dorurile ar deveni simple amânãri
Perpendiculare care undeva în amonte
Mai devreme sau mai târziu
Devin tangenþiale.

Toate schimonosirile ºi toate cãutãrile pe Google
Nu ar mai avea rost!
Legea lui Arhimede s-ar anula instantaneu!
Oh, dacã ar fi moartea atât de uºoarã
O simplã schimbare a funcþiei matematice
O previzibilã mutare
Într-o altã matrice...

Necunoscutul nu ne-ar mai pãrea
Atât de opresiv!
Radioactivii nori care adulmecã

[...] Citeºte tot

poezie de Gabriel Petru Bãeþan din volumul de versuri Headshot
Adãugat de Gabriel Petru Bãeþan
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Klaus Iohannis

Domnule preºedinte, anul trecut,
Nouã voturi ne-ai cerut.
Planul "lucrului bine fãcut",
Nici mãcar n-a început.

Era "escu", a luat sfârºit,
Acum, a "mutului", a venit.
Dupã ce-am votat,
În stradã, v-am aºteptat.

Tu ne-ai salutat,
Noi, te-am felicitat.
Frumos ne-aþi zâmbit,
ªi aºa, ne-aþi prostit.

Promisiunile s-au sfârºit,
Dupã ce la Palat ai sosit.
Aºteptãrile ni le-aþi înºelat,
România, în bine n-aþi schimbat.

[...] Citeºte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 noiembrie 2015)
Adãugat de Alina-Georgiana Drosu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Schimbare

Nu mã voi mai întreba, atunci,
Ci voi ºti.

Frunzele se schimbã – ºi florile, ºi fluturii,
ªi dupã ani ºi ani rãmân aceleaºi, aceiaºi.

Sânul mãrii se înalþã suspinând spre lunã,
Dar luna ºi marea rãmân întotdeauna aceleaºi

Ca ºi-n alte vremuri, copacii stau încordaþi ºi singuri,
ªi extind golul unui geamãt al acelor alte vremuri.

Tu vei fi tu însuþi,
Te voi gãsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiþi.

Marea respirã, prãseºte sau devine mai zgomotosã,
E strãlucitoare sau neguroasã ºi sfârºit de lume:
ªi marea-i o permanenþã a schimbãrii.

[...] Citeºte tot

poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cele mai multe personalitãþi oneste preferã pe Facebook sã prezinte ceea ce spun unii "specialiºti" români despre evenimente din actualitatea externã, îndeosebi, dincolo de spaþiul nostru naþional, ignorând aproape total abordarea criticã personalã a vieþii multidimensionale sociale din România, ca ºi cum cineva le-ar interzice aceste demersuri legale, constructive, ori datoritã sentimentului de teamã. În alte situaþii, deseori, participanþii Facebook folosesc identitãþi false sau apar ca aparþinând sexului frumos [fotografii, postere, imagini] ºi sunt în realitate bãrbaþi. Complicat! Aºteptãm o Redeºteptare magnificã a Spiritului inovator, civic, moral, artistic de schimbare curajoasã a realitãþilor dure prin care trec ºi Cetãþenii Români!

Adrian Ibiº în Cugetãri. Reflecþii etico-filosofice
Adãugat de Adrian Ibiº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Se joacã teatru la Palat

Se joacã teatru la Palat
În lungul scenei ºi în lat,
Aºa cum se joacã în þarã
Când totu-i gata ca sã moarã.

Actorii sunt aºa ca noi
Pãtrunºi de rãni ºi de nevoi,
Doar tehnocraþii bat din palme
Când cei ce joacã mor de foame.

În þarã se-ntâmplã la fel,
Marionetã-i cea ºi cel
Suferã cu rãni în trup
Din care hulpavi carnea rup.

Cad lacrimi, în final, de foc –
Un murmur fãrã de noroc
Prin care strada-n lung ºi-n lat

[...] Citeºte tot

Marin Moscu
Adãugat de Marin Moscu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Labirintul aºteptãrii...

într-o spaimã adumbritã
de înstinctul supraveturii
ºi din alta, parcã mai dosita
undeva-n subconºtientul amintirii
intuesc o lume mai simplistã
mai solidã parcã ºi mai durã
fãrã raþiune ºi pe listã
unicã, inegalabilã ºi purã

într-o dragoste demult anihilatã
de înstinctul animalic al uitãrii
ºi din alta mai stigmatizatã
balansând la limita iertãrii
intuiesc o lume mai latentã '
mai feroce parcã, mai acutã
gata de schimbare imanentã
în scutece fumurii de nou-nãscutã

într-o stare de senilã calmitate
solitar cu viitoarea condamnare

[...] Citeºte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Schimbarea înseamnã a pierde. A pierde zona de confort, siguranþa, timp ºi energie investite pentru a aduna obiecte, pentru a întãri aparenþe ºi mãºti, pentru a controla oameni. Dar totuºi, ce anume ne aparþine cu adevãrat? Aºadar, rezistenþa la schimbare vine din iluzia ataºamentului pentru ceva ce nici mãcar nu ne aparþine. Nu facem schimbãri în viaþa noastrã care ne-ar aduce fericirea realã ºi palpabilã pentru cã ne agãþãm de o plãsmuire a imaginaþiei noastre. Suntem sclavi ai minþii noastre legaþi cu o funie invizibilã. Tot ce trebuie sã facem pentru a ne elibera e sã ne ridicãm ºi sã plecãm. Tot ce trebuie sa facem pentru a ne dovedi adevãrata putere ºi libertate este sã schimbãm ceva ºi sã observãm cã într-adevãr, totul depinde doar de noi.

citat din Pera Novacovici
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Energia pozitivã...

În viaþã, de multe ori
ne mulþumim
cu ceea ce credem
cã este drept,
convenabil ºi sigur.
Ca sã facem
o schimbare
ne este teamã
sã ieºim
din zona noastrã
de confort.
Nu vrem
sã ne confruntãm
cu alte lucruri,
cu care noi
nu suntem obiºnuiþi.
Fericirea noastrã
se risipeºte uneori
într-un loc greºit,
când ar fi bine

[...] Citeºte tot

poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2019)
Adãugat de Eugenia Calancea
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Nebunilor

Nebunii au avut izbândã
Proscriºi în ochi scânteietori
Din bãnci de lemn ºi din altare
În cercul lor de cuci închiºi
ªi dup’a stelelor schimbare
Pe toþi ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltã cu fire verzi de iarbã
Câmpiile întinse iar se smeresc sub paºi
Grãbite continente înoatã prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineþii vãd linia de pornire
ªi-n gardul închisorii vãd gãuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie sã intre
În logica absurdã
A plânsului râzând...
Se uitã unii-n’tralþii
ªi vãd doar gãuri negre
Ce devoreazã sorii din cuibul minþii lor
Când prima linie fi-va ca ultima

[...] Citeºte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adãugat de Ruben Bucoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Trista grãdinã

Grãdina mea e tristã, cãci venit-au
Jivine sã o calce în picioare
Fãrã sã-ntrebe nimeni de dorit-a
A vieþui, sau dacã vrea schimbare

Grãdina mea-i uimitã, i se pare
Cã agresorii-i sunt prieteni buni,
Cã primul... ºi apoi ce mai apare
Sunt drept stãpânii ei, de la strãbuni

Grãdina mea, miratã, moare-ncet
Cu o tristeþe-n suflet infinitã,
Gândindu-se cã s-a pãstrat concret
De-a ne hrãni ºi pentru-a fi iubitã

Grãdina mea mã strigã cu glas stins,
Simþindu-mi empatia implicitã,
Sã-mi fie mie patrie ºi vis
Ce se-mplineºte-n inima-mi rãnitã

[...] Citeºte tot

poezie de Dan Mitrache
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!