poiezi despre faptele rele

Ciupirea unei coarde până la anulare

mimez tăcerea cuvântului
nu ştiu cum am reuşit
dar dau de dumnezeu el nu dă de mine mimez
şi nu mă pot opri
e ca atunci când omul vibrează într-o fotografie şi nu se vede
el nu mimează
e ca şi cum ai lua un om în mână
şi-l scuturi
îl scuturi bine
pe normal nu se poate vedea asta
dar dacă mijesc ochii îi văd dârele vibraţia
îl pot vedea pe dumnezeu rămas fără cuvinte
şi nu mă pot opri brusc sunt neclar
mă insinuez în răspunsuri de ce el de ce noi nu întrebări
mimez şi scriu
mă opresc şi scriu
aflu şi iar scriu
în tot timpul ăsta ceilalţi nu mimează
ei pur şi simplu vorbesc despre vreme despre ce au mâncat
ce vor mânca ce iubesc ce vor despre muri niciodată nu

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ford

În mâinile tale mi-am lăsat maşina.
În mâinile tale mari şi crăpate, maşina pe care o iubesc atât de mult.
Ţi-am zis, ai grijă de ea şi când mă voi întoarce
îţi voi plăti
tot ce ai cheltuit în plus şi jumătate.
Am văzut cum îţi frecai palmele de fericire.
În viaţă numai o dată, cel mult de două ori
cineva îţi poate aduce
atâta bucurie.
Uleiul cel mai bun, plăcuţele cele mai bune,
filtre, bărbate, filtre!
Pentru că viaţa e importantă.
Să nu lăsăm răul să intre în motor.
Ştii că maşinile respiră,
că vorbesc între ele
că-şi dau faruri
despre noi
despre unde au fost ieri
despre cimitirul de la marginea oraşului...
Ai grijă de ea ca de tine, frate cu mâinile negre.

[...] Citeşte tot

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul

Nici minte, nici formă – eu doar exist;
Voinţa şi gândul acum au încetat.
Sfârşitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.

Pe un tărâm de Fericire pură, absolută,
Departe de cunoscător şi cunoscut,
Simt un imens repaus până la urmă
Şi la Acela doar mă uit.

Cărările secrete ale vieţii le-am trecut
Şi Ţelul meu am devenit chiar eu.
Adevărul Imuabil mi s-a revelat:
Sunt Calea, Sufletul şi Dumnezeu.

Sunt conştient de toate înălţimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul şi cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul din care se pleacă

oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braţ fiecare cu fiecare
îngeri înalţi printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeţii nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arşi de febra poeziei /de-a v-aţi ascunselea

el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un şobolan roz gâf âind de neputinţe
din oraşul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone şi zile
nenumărate

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte...

E întunerc, târziu,
Trecut de ceasul unu al nopţii.
Telefonul nu vrea să intre în repaos.
La fel şi timpul...
Vorbesc neliniştită cu mine şi despre mine.
Ochiul s-a adâncit în întunericul din afara mea,
Dar în mine se propulsează imagini
Despre care nici nu ştiam că există,
Imagini venind dintr-un alt timp,
Dintr-o altă oglindă.
Răspunsuri haotice
Aleargă prin labirintul necunoscutului.
Starea alpha...
Răspund... cui?! ce?!
Nu mai contează, atâta timp
Cât nu mai caut ieşirea din mine.
În zori voi fi din nou eu,
Un răsărit ca o roză ce abia înfloreşte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa ta...

Şi lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Şi dorul mă mistuie uşor...
Speranţa pe zi tot mi se frânge,
Şi uneori, parcă aş vrea să mor...

Şi te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simţit ce eu ţi-am dat?!
Inima mea, multe poveşti ar spune
Despre un paradox de rai şi iad...

Şi lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu eşti o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?

Dacă nu simţi şi n-ai simţit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Amar este colbul tălpilor grele,
Dintr-o mie de drumuri, o mie sunt rele.
Din tristeţe-n tristeţe cobor în tăcere,
Spre cărarea ascunsă speranţelor mele.

Şi caut, şi caut mereu printre stele,
Sunt ziduri în cale-mi si trec peste ele,
Picioarele-mi poartă mişcarea mea mută
Mă doare, năpraznic cărarea pierdută.

poezie de Corneliu Subotnicu din Nisip
Adăugat de G. M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi

“Fugi”, îţi zic, căci a mea minte
Prevesteşte numai rău;
“Nu te du”, şopteste-n taină
Sufletul şi dorul meu.

Tu cunoşti câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Şi-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;

Şi nu ştii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ţi-am rostit,
Sau iubirii făr’ de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Şi eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu ştiu ce-a fi mai bine:
Mintea, inima s-ascult?

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.

Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.

Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.

Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroilor, slavă!

Ne cheamă duhurile lor
Şi ne-or chema şi- viitor
Ca împreună să venim
Şi amintirea s-o cinstim.

Bărbaţi viteji, ei pentru noi
De-a pururi s-or numi eroi
Pe-altarul ţării încercaţi
De Domnul Sfânt predestinaţi.

Iertare fraţilor acum
Să cerem, fie şi postum,
Că ne-am mândrit cu jertfa lor,
Cu faptele eroilor

Şi-am cam slăbit al forţei tun
Cu gândul la un trai mai bun.
Să aninăm astăzi cu toţi
Al sufletului crin la porţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!