Poezii despre poezii despre toamna, pagina 50
Zbucium
Va mai trece o toamnă prin noi
Și încă o frunză renunță la viață
Un timp dezbrăcat de iluzii, cu ploi
Vise înghețate în pâlcuri de ceață,
Stinghere zbor păsări nici că le pasă
De timpul clepsidrei rămas fără doi
Se zguduie cerul, al norilor casă
E zbucium de toamnă și zbucium în noi....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă zurlie
ninge ca la Pitești dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroșit amar
beau ceai cu biscuiți și recitesc Pușkin
orașul patinează în zigzag
latră toți câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colțuri/cuvinte vii zurlii/
ninge pe gura de canal
înfășurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roșii înmuiate în vin cald
se aburește coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioși ca lame de oțel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnați de cer
iar sufletul de țurțuri pictat în efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.
Vine și frigul cu ea,
Iarba pălește în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.
Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa
mă simt un Robinson
căutând o insulă
pe care să inventez un Vineri
să putem vorbi despre una
despre alta
despre însingurarea lui
despre singurătatea mea
și la lumina blândului foc
până seara târziu
să ascultăm tânguirea mării
să privim strălucirea stelelor
care nu vor lumina niciodată
drumuri înapoi
să citim din cărțile lui Borges
e-ter-ni-zând clipele
și apoi să-l întreb
"ce părere ai prietene, o fi existând acea insulă?"
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit
pinul ca o rupere de nori
spune poezia lui - era
tropăit de licorni
nu respectau rigorile legii - a
trecut omul în uni
formă
totul a consemnat în foaia
de parcurs al unui re
curs
în anulare pe scoarța pinului
o rupere de logodnă unde s-au dus
toate poeziile pinului despre ace
despre conuri despre muguri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din mine
Aștept să mă guști
ca pe un măr sau o pară.
Și nu știu,
poate voi avea pielea amară.
Miroase a toamnă în mine!
La soare cu dinți
își usucă vise, gospodine.
Le pun sistematic in camară, cuminți,
unul peste altul, s-astearnă
să se-nvelească cu ele la iarnă.
Miroase amar în mine
a nuci și a coarnă
și a dor de tine!
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna dintre gânduri
scânteia răsărită din fremătarea pură
aprinde focul sacru în care ard regrete
zborul peste hăuri alături de egrete
desparte norii vibrează în nervură
vântul adie-n mine ramuri de poeme
sunt soră cu arțarul din codrul de munte
luminile toamnei mă mângâie pe frunte
razele-mi topesc sub scoarță blesteme
mă entuziasmez între cuvinte tandre
cu forța iubirii trec și prin ziduri
cu fardul auriu acopăr riduri
mi-am colorat surâsul îl așez în cadre
e toamnă în mine e toamnă în gânduri
e înțelepciune-n pagina cu rânduri
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi pun răspunsuri și-mi dau întrebări
Am trăit din puțin
Și-o să mor din nimic.
Adevărul e-n vin,
Însă numai un pic.
Ce-i puțin nu-i de-ajuns,
Ce-i prea mult strică-ncât
Nu aștept un răspuns
La-ntrebări despre cât.
Am răspuns despre cum,
N-am răspuns despre ce;
Poate dorul, acum
Să mi-l dea, vindece...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stilul său
vița-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu povești zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agățați de cer
ce mai știe lumea
despre fiecare bob după ce se prăbușește sub teasc
de ce-ar mai ști
de vreme ce nu crede că în poezie
vița-de-vie știe pe de rost
visul săditorului care de când era copil și-a dorit
să păzească în stilul său
toamna și păsările
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!