Poezii despre mi�care literar�, pagina 50
Submarinul politic
am învãþat sã scriu
cu cretã coloratã
ºi sã sar ºotron
între liniile lui strâmbe
nu am reuºit sã gãsesc
acel submarin ce mã poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colþi
înroºiþi
care îmi sfâºie semenii
eu cea care mã tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat ºi brutal
prinde în malaxorul vieþii
victimele politicii stradale
cãci, nu-i aºa, sub presiunea strãzii
se naºte vântul libertãþii
ºi poþi evada tu din tine
[...] Citeºte tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre politicã
- poezii despre învãþãturã
- poezii despre ºotron
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viaþã
- poezii despre subconºtient
- poezii despre roºu
- poezii despre ocean
Perspectivã scenicã
cerul a fost azi
de o ciudãþenie spectaculoasã
cu rãdãcini nervoase
ºi bucãþi
de oameni împrãºtiate
peste tot
îmi era ºi fricã
la un moment dat
sã nu cadã toate astea
peste mine
ar fi fost o baie de carne
inutilã
din care nici poezie
n-aº fi putut face
poate doar m-ar fi trezit
din acest somn
al realului
[...] Citeºte tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi poezii despre spionaj, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre fricã
În lumea lui Heraclit
Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pãmânteºti stihii,
aºa credea-nþeleptul din Efes.
S-ar plãmãdi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenþi care din mare ies.
ªtiu cã iubita mea-i aºa, pe care o slãvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecãrei dimineþi.
S-alcãtuieºte din lumini pe care nu le-nveþi,
se înfiripã din splendori pe care tãcând le preamãresc.
Fãpturã fãrã ieri, întruchipatã iar ºi iar,
în ciclurile arzãtoarei, reluatei tinereþi
îmi este dat, pânã la capãtul acestei vieþi,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.
poezie celebrã de Lucian Blaga
Adãugat de Veronica ªerbãnoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre luminã
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineaþã
- poezii despre antichitate
- poezii despre aer
- poezii despre abur
- Ne poþi propune o poezie de dragoste?
Tu, întuneric, din care mã trag
Tu, întuneric, din care mã trag,
decât flacãra îmi eºti mai drag,
cu care lumea se mãrgineºte,
ºi strãluceºte,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o fiinþã n-o ºtie peste-aceste hotare.
Însã-ntunericul þine totul la sine:
chipuri ºi flãcãri,
vieþuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie ºi fapte –
Ba poate-o giganticã forþã, poate
se miºcã alãturi, în vecinãtate.
Eu cred în noapte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaþa monahalã, traducere de Maria Banuº
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre noapte, poezii despre graniþã, poezii despre forþã sau poezii despre animale
Cei care ºtiu ( grook )
Cei care ºtiu întotdeauna
ce este mai bine
sunt o molimã planetarã;
þine-i departe de tine.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre planete
Aºtept sã-mi zâmbeascã ea
Eu nu pot ca sã zâmbesc
celei care mã ignorã.
Nici nu pot ca s-o iubesc,
s-au s-o duc mãicuþei norã.
De ce sã mã leg la cap
singur cu mânuþa mea?
De ce singur rãu sã-mi fac?
Aºtept sã-mi zâmbeascã ea.
Viaþa vreau ca s-o trãiesc
cu cea care mã iubeºte.
Sufletul nu-mi chinuiesc
cu cea care nu-mi zâmbeºte.
poezie de Dumitru Delcã (mai 2015)
Adãugat de Dumitru Delcã
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suflet sau poezii despre mâini
Eu sunt mincinosul
poet care spune adevãrul
de fiecare datã îl zic
dacã aº fi bufon nu mi-ar fi
fricã sã spun prostii
poetul ºi bufonii sunt mincino
ºi
spun adevãrul chiar dacã nu este pãre
rea majoritate
eu sunt mincinosul care scriu
despre adevãratul cal
cal nibelung care paºte cuvinte
ºi
bea poezii cu botul prea lung
cred cã era
poezie de Vasile Culidiuc
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre minciunã, poezii despre cuvinte, poezii despre cai, poezii despre adevãr ºi minciunã sau poezii despre adevãr
Rondelul aspirantului la putere
De ce n-aº face ºi eu un partid,
Cu care sã deschid o nouã erã,
Din care sã mã-aleg cu-o carierã,
Chiar dacã unii-ar spune cã-i stupid.
Cum viaþa asta-i totuºi efemerã,
Am ºanse sã profit de noul vid.
De ce n-aº face ºi eu un partid,
ªi-apoi, o situaþie prosperã!
Terenul l-am sondat ºi nu-i arid.
Platformã am, la care se aderã,
Subvenþii de la stat mi-se oferã,
Dupã putere-am devenit avid!
De ce n-aº face ºi eu un partid?
rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adãugat de Virgil Petcu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Spune-þi pãrerea!
Vezi mai multe citate de Virgil Petcu despre viaþã, poezii despre partide sau poezii despre devenire
De ce pe el îl îmbolnãveºte ceea ce pentru alþii....
De ce pe el îl îmbolnãveºte ceea ce pentru alþii
este leac? De ce este cartea
pe care ºi-un copil o poate înþelege
beznã pentru ochii lui? De ce este
limba vorbitã de toatã lumea
strãinã pentru el, incomprehensibilã?
Ziua care constituie prezentul
nu este ºi ziua lui, ºi chiar mai puþin noaptea,
câinele care latrã pe-un teren sterp,
coapsa expusã
la colþul strãzii de femeia pierzaniei,
þara îndepãrtatã cuprinsã de flãcãri...
þãrâna care refuzând prea adesea
devine deodatã nefertilã
ºi sfârºeºte-n banalitatea unui fulger îngheþat,
reflectat la nesfârºit în oglinda opacã a pãmântului.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre þãri, poezii despre vorbire, poezii despre ochi, poezii despre gheaþã sau poezii despre femei
Femeia potrivitã
Tu trebuie neapãrat sã mã cunoºti:
Eu sunt femeia care te aºteaptã,
Te-aºteaptã ºi când e convinsã cã nu vei veni,
Dintr-o raþiune penelopicã absurdã...
Femeia pentru care iubirea n-are raþiune,
Nici raþiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înþeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fãrã leac ºi fãrã saþiu,
Care devine mod de viaþã, când nu eºti înþeles.
Tu trebuie sã mã cunoºti, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoitã sã le port, pentru alþii;
Dincolo de zâmbetele de complezenþã,
De gesturile mecanice ºi de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapãrat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepãdat de toate mãºtile,
Ca sã-þi rãmânã þie purã, feciorelnicã,,
ªi care ºi-a înfrunzit sufletul ºi ºi-a înflorit inima,
Pentru a þi le dãrui!
poezie de Leliana Rãdulescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mãºti, poezii despre mod de viaþã sau poezii despre inventatori