intuneric nichita

Să naştem fluturi

Azi să naştem fluturi
rătăcind pe ceas efemeride clipe
în ora noastră

şi gândacii sunt frumoşi

striviţi sub papuc
lasă umbre diforme
să nu-i naştem

păianjenul îşi decoltează
în timp pânza flămândă
să naştem muşte?

licurici să naştem azi?
avem nevoie de lumină
când dragostea e pe întuneric?

să-i naştem mâine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfioasa

Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mişcă la para focului
Cu gândul departe.

Aduce talerele
Şi le aşează la rând –
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg,

Aduce lumânările
Şi luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul uşii
Sfioasă în întuneric.

Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor şi sfioasă –
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora

ora tipa ghemuita
in bratele noptii
ceata ca niste franjuri
se leagana la fereastra
descalcesc vise
fara sa stiu a le
privi
privesc fara sa vad
prin cotloanele vietii
strada amortita se
uita spre mine
cum alerg despletita
pe marginea visului
ma izbesc de intuneric
si plang
ora tipa ghemuita.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud...

Se-aud în noapte
Vocile duhurilor ce au poposit
În camera de alături.
Centrul pineal şi-a întins receptorii.
Un întuneric zguduitor
Ca un cutremur ivit
Din măruntaiele Căii Lactee.
În rest tăcere şi teamă.
Nimic nu se mişcă în afara noastră.
Uşa întredeschisă aşteaptă să iesă
Umbra lipsită de chip şi de nume.
Ce este dincolo de noi?!
Tic... tac...
Şi liniştea care vorbeşte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost în vis

Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Şi-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.

Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...

Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simţurile
Şi trează fiind şi noaptea-n pat.

Şi sufletul mi-aş fi vândut,
Pentr-o dorinţă neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa stă mereu

sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroşi
ne pregătim de somn
de hibernare şi de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiţi de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicţiilor noastre
ne dăm pe gheaţă rănindu-ne
inima învelită în staniol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Intr-un abis intunecat plutesc
Si ingeri nu mai sunt
E atat de frig si de intuneric
Ma gandesc cu teama
Daca eu sunt sufletul meu
Daca asta va fi pentru eternitate

Incerc plin de remuscari
Sa alung demonii ce ma cuprind
Si rugaciunea sa mi-o amintesc
Sa incerc sa ma regasesc...

Si universul ma ajuta
Si prin semne ma indruma
Sa te urmez pe tine
Sa imi urmez calea divina
Sa ma regasesc pe mine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de vali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal alb

era ceva apărut din nimic
un cal alb
fluturând razant
între bine şi rău
muşcând din iarbă
până la întuneric

era un galop nedefinit
pe un pământ reavăn care
îşi înghiţea umbra de copită
în propria ţărână

apele îşi înecau pietrele
prin coame
unduind

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldaţi în lacrimi,
Să mă scuzaţi că n-am putut
Să vă şoptesc din nou dulce şoapte.

E întuneric şi e frig
Şi sufletul mă doare,
Aş vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopţi de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea din vis,un fleac...

nu mi-am ales ziua în care
o să mor
deşi
ştiu că voi fi strigat
pe numele de botez
o să aştept în întuneric
ca un iubit la primul său sărut
mă voi ridica de pe locul meu
şi voi privi înspre răsărit
apoi
o voi ruga pe fiica-mea
să tragă întunericul de pe mine
şi când o să deschid ochii
în fereastră o să stea Dumnezeu

nu-i cine ştie ce
şi cu moartea asta

un fleac...

poezie de Teodor Dume din carte,Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!