georgescu matei

Mi-e teamă să adorm

Departe mi-e somnul în noaptea pustie,
Plutesc în nelinişti, în albul ei rece,
Năvalnic dă gândul s-aştern pe hârtie
Ceva despre dorul încins ce nu-mi trece.

Mi-e frică s-adorm, să nu mă chinuie-n vis
Singurătatea ce-ar vrea să mă cuprindă,
Zburăm, să ne visăm pe-un ţărm de paradis,
Pe mări albastre iubirea să se-ntindă.

Ne-arunce marea în valul desfătării,
La sânu-ţi cald să mă apropii, să mă strângi,
Voal de mireasă va ţese spuma mării,
Din ochii tăi senini tristeţea s-o alungi.

Licăre stele pe-a cerului cărare,
O salbă-ţi împletesc şi facem legământ,
Călăuză s-o alegem pe cea care
Îşi va dori să ne mai ţină pe pământ.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternei ploi

M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie,
Am să prind norul şi-am să-l leg ca pe un câine,
Prea m-a udat şi m-a târât prin apăraie.

Natura lăcrimează-n îmbibate haine,
Copacul ud sub vântul ploii se îndoaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie.

Băltesc cărările-n mocirle şi noroaie,
Torentele în urma lor lasă ruine,
Prăvale apa-n viitură şi puhoaie,
Soarele palid şi-a pierdut din vâlvătaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf în ochi

Afară-i ieri, astăzi şi mâine
de parcă nu ai şti de noi
uitaţi în grânele de pâine
în toată miercurea din joi

Praful respiră aer proaspăt
dintr-un plămân ce-ţi intră-n ochi
luând vântul iară de la capăt
descântecul meu din deochi

S-a fisurat stânca în râuri
şi pietrele îmi curg pe rând
doar sec din dulcele de vinuri
mai sorb şi încă sunt flămând

Ni se decolorează noaptea
în umbrele ce ne despoaie
de sâmbăta din ziua-a şaptea
de mintea albă ce mi-e foaie

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul înserării

Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări,
Cenuşiul amurg fură zilei urcuşul,
Negre perdele se-ntind pe umbrite cărări.

Spre cuibu-înserării zboară lin pescăruşul
Sătul, istovit, răvăşit de lungi căutări,
Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări.

Obosită pădurea moţăie-n dulci frământări,
Izvorul nopţii larg îşi deschide căuşul,
Greieri vânjoşi încălzesc viorii arcuşul,
Luna spune-o poveste-n argintii colindări,
Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrul nopţii

Cine-a zis că, toate, negre sunt în noapte?
Am văzut eu una albă, ce sclipea.
Ea era cuminte, eu... chitit pe fapte
Tot privind la mâţă şi... stăpâna sa.

-Doamne, ce frumoasă! – că uitai să spun:
Eu priveam la mâţă, gândul meu... cam nu,
Şi-mi şoptea, nebunul, mâna să mi-o pun
Pe spinarea mâţei. Doamna: -Ce faci, tu?

Nu-mi atinge pieptul! Eşti, cumva, băut?
-Rex, ia vino-aicea! Stai de pază! Şezi!
Dacă ăsta mişcă, ştii ce-ai de făcut!
Iară tu, mârlane, mişcă şi-ai să vezi!

Am rămas acolo stană răbdătoare,
Căci mă lămurisem: Rex era integru!
Şi, de-atunci încoace, încă mi se pare:
Noaptea, nu e mâţa, câinele e negru

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nebună

Să fugim nebuni în noapte spre ţinuturi de tăcere,
Umbrele-n bătaia lunii să ne crească prin unghere,
Pe tărâmuri de-ntuneric să ne rătăcim smintiţi,
Focul rugului s-aprindem de iubire-mpătimiţi.

Să furăm praful din stele, s-alergăm să nu ne prindă,
Cu argint să vopsim luna, să ne privim în oglindă,
Cu ceva să-nvelim vremea să nu-i fie deloc rece,
Să lăsăm noaptea nebună în iubire să ne-*nece.

Timpului să-i punem piedici, să-l păstrăm închis sub lacăt,
Vâlvătaia să se-ntindă, nopţii să nu-i punem capăt
Iar cenuşa de sub ruguri s-o arunce-n patru zări
Doi nebuni scrântiţi la minte de-ale iubirii chemări.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Trec căruţe zgribulite
trec gonind în urma lor
şatrele se-aprind cărunte
în scânteia codrilor

Au plecat să ducă zvonul
unui alt tărâm de seamă
dar ajuns-au în amvonul
care nici azi nu îi cheamă

Pe un colţ de roată-amară
şedea desumflat norocul
şi o carte mai impară
ducea în pădure jocul

Boabe de cacao repezi
şedeau sub pleoape acute
şedeau, se plimbau şi lespezi
se rupeau în pagini rupte

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuită ploaie

Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuieşte-n urlet vântul şi fulgere pornesc,
Copacu-şi plânge ramul căzut şi sfârtecat.

Trimişi de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibaţi de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.

Porneşte-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă loveşte-ntregul sat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, tărâm de vise, frumuseţi pe guri de rai,
Ape clipocind la vale, codri verzi, lanuri bălai,
Te-au furat, te-au sărăcit şi te-au jupuit hingherii,
Fără milă ţi-au secat drumul laptelui şi-al mierii.

Ţara mea, te-au dezbinat, să-i înduri n-ai să mai poţi,
Guvernanţi penali, corupţi, ţi-e scârbă să-i mai suporţi,
Au scăpat de închisoare, sunt curaţi, li s-a şters totul,
Se întorc iar la putere, vin să ne cerşească votul.

Ţara mea, izvor de lacrimi ţi-a umplut obrazul sfânt,
Te-au batjocorit jigodii, blestemaţi pe-acest pământ,
Nocive, defecte chipuri, soi de mizerii umane,
Depravate prototipuri lăcomind după ciolane.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi călduroasă de toamnă

Într-o zi călduroasă de toamnă
când nimeni nu se mai aştepta
soarele a explodat dintr-o dată
s-a risipit în spaţiu
s-a pulverizat
noi, pământenii, mai aveam câteva secunde
de trăit

să ne rugăm, au strigat unii
să-l omorâm pe înţeleptul oraşului
au strigat alţii

câţiva şi-au umplut în grabă paharele cu alcool
cei mai mulţi şi-au aprins cîte o ţigară
ucigaşul şi-a scos bisturiul
şi l-a înfipt în uşă
un şofer de taxi lovea înnebunit cu picioarele
în portiera maşinii

uite că s-a întâmplat, murmura cineva

[...] Citeşte tot

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!