a iubi un om

Nu şi-a ta iubire

Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Şi nu-i sunt împlinire.

Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare să m-arunci
Era mai acătării!

Pe ochi o ceaţă mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?

Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moştenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu şi-a ta iubire?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara din suflet

E vară-n suflet, dar e toamnă-n inimi
Cu lacrimi calde plouă din cerul de bazalt
La colţuri de sprâncene stufoase, stare speranţe
Şi piere strălucirea din ochii tăi de jad

Furtuni neiertătoare ţi-au alungat credinţa
Şi steaua vieţii apune în fiecare zi
Neştearsă amintirea-i şi veşnicia, credinţa
Cât încă ai putea de-a crede şi-a iubi.

Cât umbre încă şterse revin în amintiri
Şi te ridici din valuri spre-a te-nălţa la cer
Tu şi-o întreagă lume sunteţi eternitatea
Mister şi echilibru, vis, viaţă, giuvaier.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

aşa eşti tu femeie în luna lui noiembrie
eşti palidă ca ceaţa, cuvintele ţi-s reci
şi te întreci cu norii şi te îmbraci în umbre
şi te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

aşa eşti tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse şi zbori doar către tine
şi mie-mi laşi abisul de-a nu te mai iubi

aşa eşti tu femeie în prag de despărţire
ai ochii arşi de brumă şi buze de strigoi
când îţi întorci obrazul eu te sărut pe frunze
şi te-nvelesc cu mine când umerii ţi-s goi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de inorog

O singură dorinţă aş avea,
De te-aş iubi ca mândru inorog:
Să-mi fii mereu aproape şi te rog,
Să mă primeşti cu capu-n poala ta.

Eu ştiu ca Vânatorul e prin văi,
Visând un unicorn in panoplie,
Dar nu mă tem că moartea o să vie
De pot să m-oglindesc in ochii tăi.

Îmi pui pe ochi, discret, a ta năframă
Şi ştiu de-acuma care-mi este soarta,
Dar aş dori, când se deschide poarta,
Să-mi împleteşti aprinşii maci în coamă.

Aş vrea să-nchid clepsidra cu o cheie,
Şi când adorm, neîncetat, mă rog,
Să fiu eu, poate, primul inorog
Ce nu a fost trădat de o femeie.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, să taci!

Sfătuitorule, prea mult vorbeşti
Şi n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumeşti",
Aşa că taci şi, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu huleşti!

Nu mai vorbi de lucruri ce nu ştii
Tu, cel ce doar cu vorbe te făleşti,
Eşti mortul ce, spre lumea celor vii,
Îşi vinde-nchipuitele poveşti
Şi tot conjugă verbul "a iubi".

Nu ai habar, n-ai simţuri, n-ai nimic
Cu care poţi veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Aşa că taci! În lume, eşti prea mic.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te înclina la soartă

N-am avut atunci curajul
în ochii tăi să privesc,
ca să-ţi descopăr necazul
şi apoi să-l definesc.

Aveai obrazu-îmbujorat,
fruntea îţi trăda tristeţi,
pe care tu le-ai îndurat
dea-lungul acestei vieţi.

Când te loveşte un necaz,
pentru viaţă, luptă, orice-ar fi!
Când lacrimi îţi curg pe obraz,
din drumul tău, nu te opri!

Nu te înclina la soartă!
Viaţa merge înainte.
Schimbă straiele şi poartă,
ale vieţii noi veşminte!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

De ce te uiţi la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru şi mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înşelătoare
Privire de amor
*
Străină eşti ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poţi lovi!
*

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere şi Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îţi pot dărui nesfârşirea,
Pot lua sfârşitul
Şi cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câştig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Şi toate astea cu tine!

Şi nescriind nimic până acum
Pot avea tot şi toate,

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne

Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Şi o vară de iubiri.

Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aştept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ştearsă,
Taina sufletului, arsă,

Pentru Tine înalţ rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc şi scântei,
Din sfinţitele femei.

Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlineşti destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de mai

Totul serbează
Şi cântă împrejur:
Valea-nflorită,
Aprinsul azur!

Şi tremură orice
Frunză pe ram!
Stăpân pe huceaguri
E-al păsării neam!

Dorul din piept
Nu-l stăvileşti!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăieşti!

Iubire! viaţa
Îţi este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!