Vis

Caldura de iulie

Mindru si falnic vine prin vis
Este regina din Paradis
Devine miraj chiar atunci cind apare,
Dar este vis in continuare.
Odata privit te orbeste plapind
Dispare din ochi si apare in gind,
Se pierde in noapte cu ochi lacramind
Cind se trezeste contempla plingind.
E o minune, e un mister
Incerc sa patrund, dar ma-mpiedic si pier.
Este divin tot ce s-a spus
Eu ma trezesc si devin un apus.
Craiasa incearca sa se priveasca,
Cauta surse, deschide destine si vrea sa traiasca,
Dar marele domn din acest Univers
Ii face din ochi si creeaza invers.
Insa destinul dezamageste
Iti face-o favoare si zice:-Plateste!
El e dusman sa nu il credem
Doar plumbul din ochi ne ramine prieten.

poezie de Ion Rotari (1 iulie 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiatul

Privea năuc şi trist marea-nvolburată,
De multe ori riscase, jucând al vieţii zar.
Halucinând, pierdea a clipelor durată,
Un hipotermic vis fu ultimul coşmar.

poezie de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gand, o speranta, o rugaciune

Un gand, apare-ncet la mine-n vis
Un vis, adanc, incet si necuprins
Si lumea toata pare rea
Si eu si toti ne regasim in ea

Pe lumea toata o orbeste
Necunoscut-n ea salasluieste
Eu fiind orbit de frumuseti inselatoare
Si stiind, ca ispita celui rau e mare

Cand raul este-un bine fals
Putine lucruri au mai ramas,
Scaparea noastra-i o-ncercare
Si Domnul Dumnezeul nostru-I mare

Un gand imi spune neincetat
Ca Dumnezeu m-a ascultat
Iar eu cu glas smerit si inchinare
Iti aduc o ruga mare

[...] Citeşte tot

poezie de Laszlo Petru Dorian (8 iunie 2009)
Adăugat de Laszlo Petru Dorian
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea unui vis

totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respiraţia am îmbrăţişat un castan
promiţătoare crengile i s-au deschis braţe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud

somnolentă o castană se răsfaţă
inconştient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis

ţi-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-şi tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în faţa ferestrei
pentru umbra senzaţiei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc în vis şi-n somn,
Te iubesc noaptea, când dorm,
Te iubesc oriunde, oricând,
Eşti mereu în al meu gând.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţionat până la vorbe

S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negeneraţii... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoţionat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieşit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în şedinţa cu presa printre crucile de pe alee
Oraşul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieşea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meştereşte de inginerii germani cu furculiţe franţuzeşti
Îşi lăsa pulsul să vorbească

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă de... păsări

Nuntă de păsări sub un cer cu stele...
Părea o nuntă – nunta clipei mele
Bătând firav şi blând ca o aripă,
Uitând de vis, de boală şi de frică.

Nuntă de clipe, nuntă de lumină...
Azi când un vânt m-a smuls din rădăcină
Şi plouă cerul nunta mea de lacrimi,
Căci am purtat atâtea cruci cu patimi.

Nuntă de negru, floare în nuntire,
Atunci când mai speram în fericire
Şi binecuvântate mâini solare,
Atinsu-m-au cu nunta mea de floare.

Nuntă de îngeri, veghe şi lumină,
Nuntă de pace, vocea Ta divină
O simt strigându-mi azi, din depărtare –
Nuntă de vis, de păsări şi de floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuvoi de clipe distilate

Se apropie Crăciunul
Şi vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfinţit

E noapte mai devreme
Şi ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat

Iar vântu-şi taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-şi lung penumbra
Din piept până la poale

Oraşu-ntreg e un şuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Creanga unui copac leagănă vântul rebel
ce -i trece prin plete
În avangarda, încă verde, mănunchiul de frunze
Intrate în putrefacţie, frunze pale adaugă umbre
Pescuiesc pe lună -un vis de poet!
În ariergardă, cerul albastru -violet
Păsări mărunte zboară îndrăzneţ contra curentului creat de trecerea vieţii
Ciugulesc pe un pervaz al inimii
Regrete uitate de unica speranţă de viaţă - o vară
Au încurcat numărătoarea. Al câtalea echinocţiu?
Ploi infernale udă mansarda conştientului
Culorile reci au călcat în picioare culorile calde
Sub tălpi,
scâncesc in agonie cele învinse în bătălie
Trăiesc un vis, cu ochii larg deschişi, înotând prin spaima înecului
În faţa ferestrei,
o creangă a copacului încearcă să adoarmă vântul rebel

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis mi-e fericirea şi lenevesc uşor

În vis mi-e fericirea şi lenevesc uşor;
Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;
Pe-o mare fără ţărmuri şi fund încerc să treier;
Fac din nisip palate şi scriu în vânt de zor.

Cum mi-aţintesc privirea la soare iar şi iar,
Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;
Iar pe-o mârţoagă şchioapă, beteagă şi înceată
Pornesc la vânătoare să prind un cerb sprinţar.

Şi orb cum sunt, de goana cea vană ostenit,
Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.
Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.

Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârşit!)
Doar de dureri şi lacrimi şi-oftaturi avui parte:
Sub stea nefericită crescu amorul meu!

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!