�i�eica, gheorghe

Rodul întâmplării

poate crea condiţii ideale pentru calcule exacte
aşa că joaca de-a baba oarba
combinată furios cu bâza
ar putea da un lapte gros
pe o spirală cu rotire spre nicodată ştiut

care va să zică big bangul ăsta
o fi fost un embrion în dividere de univers
sau cum i-or spune istoricii atimpului

iar dacă la început totul era fierbinte
şi parcă din ce în ce mai nerăbdător
poate din cauza iubirii
poate din cine ştie care nebunie
acum sentimentul s-a lăbărţat cumva
precum o găluşcă nereuşită

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre...

La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare
Dreaptă şi topită ca o lumânare
Vrea puţin din toate, ea nu vrea avere...

Lumea rea şi rece, lumea trecătoare
Nu o ia in seamă, cine să dispere
La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare...

Pe acolo trece insul la putere
E târziu afară, înspre înserare
Nu se sinchiseşte şi ca fiecare
Lasă-n nepăsare umbra înviere...

La un colţ de stradă o bătrână cere!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih autumnal

Astăzi norii plâng a amărăciune
Evident că viaţa e ceva pe bune
Repetabil scrisă cu literă mare

Doamna Toamnă are mâinile murdare...
Eroina noastră umblă peste tot

Trece pe la ţară lasă urme-n lot
Oamenii se-întreabă oare până când
Afară se lasă noaptea picurând...
Minunea se pare că trei zile ţine
Nimeni frigu-n casă nu îl mai reţine
Arzatoru-şi face iarăşi datoria

Rămăşag se pune-n toată România
E sau nu o Toamnă cum a fost odată
Cum necum se-aude cântă rapsodia
Elevatul greier sub frunza brumată!...

acrostih de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduca...

Avea un chef de dus
duduca
şi dusă-a fost
precum năluca...

E important
să vă mai spun
cum că fătuca
l-a dus şi pe
bărbatul său
cel bun, năuca
un nătărău
susţine ea...
Ce chef de dus
avea duduca...
Găsi un altul
bleg ca nuca
cu capul sec
forţând uluca
vrând curte să îi facă

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viaţă
că însuşi numele ce port
atârnă de-o aceiaşi aţă

că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porţi
iar după moarte altă lume
îşi reoferă nume printre morţi

un nume mort şi-o lume moartă
te-aşteaptă după ce vei piere
degeaba baţi la astă poartă
n-ai nici o şansă tu la înviere

viu dacă poţi fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.

poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În siajul lăsat de o lebădă

mi se amestecă gânduri cu tine
şi imagini pe care încerc să le ocoloesc
parcă suprapuse pe sfertul de lună
în liniştea unor sălcii sărutând apa
cu un fel de blândă înţelegere
oftez de se mişcă banca
o fetiţă aleargă spre marginea lacului
cineva strigă din spate să nu sperie lebedele
dar mie mi-a fost teamă o clipă
că va sări în apă
ori că va intra în siajul lăsat de inima mea
ca într-o buclă temporară

din când în când scutur poetul din mine
şi în jur miroase a toamnă
a frunze gabene
a must
a
tine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei mai fi altfel decât a mea

nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutaţie genetică
îţi vor înflori sânii precum nuferii
în plin deşert din ochii îţi vor creşte oaze
iar braţele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviţi acest dezastru
te vei prăbuşi definitiv în inima mea
precum se prăbuşesc stelele în ele însele

şi să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toţi dumnezeii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate sfinte

Din toată fiinţa-ţi divină
Numai o singură privire
Mi-a fost de-ajuns ca să devină
Cea mai frumoasă amintire.

Iar din întreaga ta iubire
Ce veşnică vreau să rămână
M-am mulţumit ca amintire
C-o fină strângere de mână.

Şi... copleşit de fericire
Portretul tău să întregesc
Eu voi purta ca amintire
Zâmbetul tău cel îngeresc.

Până la prima întâlnire
Şi toată vremea înainte
Nu-mi vor pieri din amintire
Aceste trei păcate sfinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume mult prea largă

te simt de parcă ai fi un ţipăt
din larma asta universală
rupt cumva în două şoapte
ca atunci când luna eliberează soarele
după o eclipsă totală
ori precum dublează pictorii lumina
cu o tuşă de întuneric

te simt ca pe o împreunare decentă
între un fulger tubular
şi disperarea din ochii unei căprioare
condamnată la moarte prin sfâşiere
de o haită flămândă de pui de lup

pe când eu fluier ca un începător
într-o biserică de aer şi stele
ca şi cum din cer mi-ai tot veni
ca un răspuns la o rugă de netot
scăpat din dogmă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să judec frunzele

niciodată nu caut vinovaţi de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieţii
poate şi pleoapele
când despart visele în clipe

nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovaţi de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mişcarea de rotaţie
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!