vida

Eu la pătrat

viaţa este zero, la puterea doi
şi rămâne zero, nuli suntem şi noi

viaţa-i primul număr, împărţit la doi
rămâne jumate, restul la gunoi

viaţa-i radicalul din divinitate
şi rămân doar sfinţii fără de păcate

viaţa este sfera, cercul şi pătratul
scotocind prin toate, aflăm rezultatul

viaţa e triunghiul, dreptele catete
şi rămâne unghiul fără epitete

viaţa e obtuză, până-n infinit
şi rămâne punctul, singur şi uimit

viaţa-i printre puncte, o mulţime vidă
şi rămâne moartea... singură, rigidă

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi amândoi suntem Buddha sau o Buddhă. Diferenţa e că Buddha care sunt eu e veşnic liberă, vidă, goală, pe când Buddha care eşti tu e plină cu rahat conceptual. De unde ştii că te-ai născut? Dacă nu s-ar fi inventat gândul, cum e în leşin, noaptea în somnul profund mai ştii tu că ai fost născut? Toată cunoaşterea care vine din minte e doar separare învăţată. Înaintea oricărei forme de cunoaştere tu erai, nu-i aşa? Dacă la 80 de ani vine prietenul nostru Alzheimer, noi rămânem, nu? Ce eşti tu înaintea cunoaşterii tale!?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În lumea de bărbaţi misogini
îndrăgostiţi doar de sine,
de bani şi putere,
numai femeile ştiu să iubească.

Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înţelese
doar de poeţii
închişi în turnurile lor de fildeş,
îndrăgostiţi mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
şi trup întunecat,
încărcat de mister.

Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firimituri

Pasivi în gândire, pasivi şi-n acţiuni,
Nu mişcâm un deget, dar ne mişcă ovaţiuni.
Îndepărtaţi de sine, îndepărtaţi de aproape,
Ne găsim dorul de noi, de ei, doar în citate.
Suferinzi în tâcere, bolnavi fără reţetă,
Ne găsim antidotul în titluri de gazetă.
Ne hrănim cu firimiturile aruncate de alţii,
Scrijelim pe scoarţa minţii, false declaraţii.
Mintea e plină de tot şi vidă în conţinut,
Umplem conturi, dar noi ajungem la cota sub.
Nu e ca la bursă, acestea-s firimituri,
Să te redresezi printre dărăpânături.
E criză, nu de bani, ci de valoare,
Nu o căuta, nu o găseşti prin buzunare.
Credem că merităm mai puţin,
Ne hrănim cu firimituri
De iubire, de fericire,
Facem tăieri de preţ repetitive,

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linistea corbilor

Ratacit, asteptam izolat de candoare
cu ochii dezveliti de aripa somnului
semnele sangelui scrise in palmã
pe pamant incepuse cantecul Omului

Rostul mi l-a talmacit o pasare
rostindu-se rece din noapte
avea ochii tulburatori de vii
si ghearele muiate in soapte...

Peste veacuri m-am trezit suspendat
prins intre aschii intr-o lume lichida
era liniste... nu-mi auzeam nici macar sangele
evaporandu-se dintr-o inima vida

Sunt prins in linistea corbilor
nu asistã nimeni si tremur tulburat
clonturile lor aspre imi cresteaza buzele
in palme scrie ca sunt vinovat...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avidă, Simm, de absoluturi

Cu trupu-ţi slim.
Frumoasă, Simm,
Arzând suav, de dor, făclie,
Nobleţea-ţi stă-n melancolie
Şi-n verzi delicii literare,
Cu sentimente-n tremurare,
Cu ample semne de mirare,
Cu dor de neastâmpărare,
Cu inima-ţi de soare plină,
Scăldată-n raze de lumină,
În lumea asta, Doamne, vidă,
Ce stă pe loc, să ne desfidă,
Crepusculu-ţi de jar din suflet,
C-un zvâcnet şi-un măreţ răsuflet,
de facto şi, apoi, de jure,
poeme prinse-n rugi de mure
şi gânduri fine, aromate,
ne-aşează, dulce, la picioare,
mereu făcându-ne-o favoare,
de a călca, solemn, pe ele,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieţii,
străluceşte pe cerul nopţii
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi şterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrăţişează discret

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Pământul suie-n temple,-n piramidă, / în galaxii de ancore cu lună, / c-o lume înroindu-se nebună,-n / buimacă-naintare de omidă...! // Celesta mare roşie-şi adună / un gordian de specii pentru cridă, / un gordian şi pentru zona-i vidă – / spaţiu şi timp născându-se-mpreună...// Oricât s-arată de integru cerul / şi-oricât ar face lumea noastră unde, / pământul ne înalţă, ori ne-ascunde... // El ni-e stăpân oriîncotro şi-oriunde: / pământul, Împăratul Negru, lerul / topindu-şi, nunţii cosmice, tot fierul...!» ‒ (XXXIII), "Sonet-oda Negrului Împărat de la curtea Elementului Pământ" / 10 august 1996
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 207).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (10 august 1996)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitate, încotro

Ne pierdem printre rânduri,
Nu ne găsim începutul,
Nici sfârşitul,
Alunecăm de-a valma paginilor încărcate,
Dar goale de esenţă,
Ne scufundăm într-o vidă aglomeraţie,
Ne agăţam de colacul de salvare, atenţie.
Se distruge şi ce a mai rămas uman în noi,
Codificăm până şi mersul în doi.
Nu am dat update la ultimul script,
Scanăm datele din cont, nu de pe chip.

Existăm după coduri şi programe,
Când întâlnim viitorul,
Ne dă la soft, eroare.
Suntem atraşi de noţiunea de upgrade,
dar nu ştim ce preţ plătim,
Dezvoltăm exteriorul, iar pe interior murim.
Născuţi să iubim,
În definitiv, ajungem să programăm

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul Mare

Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciţi,
se luminează discret.
Purtată pe roţi imaginare,
Ursa Mare
porneşte spre o altă noapte
visată de poet.

Întunericul
se risipeşte greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aştri cu chip adormit,
deranjaţi din somn

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!