tina

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată ţara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o ştiu fir
firie de
şi e olteancă şi mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lin, cristalin, picurat,
Un tril înaripat
Suie-n aerul ce-abia prevesti
O nouă zi.
Ascult, s-a pierdut...
Pare-se din pricină că-l ascultai
A tăcut.

Ah, nicicând, lângă nime,
Fie-n a zorilor limpezime,
În slava-amiezii, ori în lava-asfinţitului,
N-avui
Bucurie să ţină
Măcar cât clipa, să nu piară-nainte de-a apuca
A-mi da lumină.

poezie clasică de Fernando Pessoa
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muritul privirii în ochiul iubirii

Cât aş vrea să mor ca pirul,
Când îi taie sapa firul,
Rămânând o rădăcină
Cu mulţi ochi ascunşi în tină!

Cât aş vrea să mor ca dorul
După ce i-a fost amorul
Smuls din suflet prin privire
De un ochi de despărţire!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (16 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutul şi Olarul...

... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o ţărână
Destul!... căci orice colţişor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.

Eu nu mai pot!... opreşte-te!... am obosit!...
Şi oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.

Încă puţin... aşteaptă... meşterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculţi... să fii supus...
Tu pentru mine eşti vasul cel mai preţios.

... Şi el... a răsuflat cu uşurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... şi strigătul a încetat...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara aripi

fara aripi am inceput sa zbor, din rai sa cobor
decat sa nu te am si sa fiu nefericita prefer sa mor
la trupu-ti divin ce intunecat ma asteapta
sa ma tina in brate sa ma minta c-o soapta
sa inceapa nebuneste a ma saruta, dar cand eu voi pleca
sa nu incepi a ma uita, sa nu-ti dai suflarea alteia...

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte mari de oameni mici

am învăţat cum e să fii
adult
de la naştere

pui frumos baloanele de săpun
la rever
şi laşi cocostârcii
să ţină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiţi în stânga
te uiţi în dreapta
şi îţi târăşti corpul

niciodată obosit

până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu

sau a cui o fi mai aproape

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea

cum ar treui să supravieţuiască
bătrânii când ramurile din jur
nu-i îmbrăţişează?

ei ar trebui să se ţină
împreună să bată din unghiuţele-acoperitele
cu, fine, ciupercuţele ranforsării
şi să necheze să pară

că numai aşa ar trebui să se scrie istoria
unor ierburi mult mai înalte decât
fiinţe atât de prost rumegate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Suntem doar
tina lui Dumnezeu
suflata
cu duh,
framintata
cu apa si sudoarea lui,
modelata in semnul crucii
pe care o ducem in spate!

Suntem creatia divinului etern,
mai efemeri
ca fericirea,
mai chirciti
ca durerea!

Suntem buni si rai
in acelasi timp,
aici si acolo,
pretutindeni si nicaieri!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă scuturaţi, florilor!

Nu vă scuturaţi, florilor,
ascultaţi-mă bine, surorilor.
Toamna-i departe;
departe-al clopotelor cântec, de moarte.

Să ne rugăm, numai lumina
atotputernică-n cer să ţină.
Alai oprit în mersul lui, grădina
să nu răspundă morţii când o să vină...

Să nu răspundem visului rău,
care vâsleşte deasupra noastră mereu...

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea zid...

eşti poemul întoarcerii
în matca iubirii
ce simţi că o simt

eşti chemarea ce ştie
s-alinte cascada
rebel unduind;

eşti ziua ce ştie
să-şi ţină în palme
propriul destin

doar tu
visul lunii
ce-n vis îmi atinge
al şaptelea zid...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!