teme

Poemul mutaţiilor

Numai cu hiperboleta
poetul va salva planeta

O dar deocamdată nu exisă
nici veselă nici foarte tristă

Şi totuşi n-ai de ce te teme
eşti doldora de noapte şi poeme

Poate după bine vine-un rău
acesta sigur este-al tău

Ia-l pune-l pe calapod
şi dă-i cu ciocanul nerod

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

Clasicizate – prin repetiţie – trei puncte
Spre a nu fi citit (orgoliul!) fragmentar
Arhaice cruci negre, cuvintele defuncte,
Bocindu-le pe cripte nepoţii în zadar.

Să mi se-ngăduie, aspectul părând cinic,
De-a-mi proteja sofisticatele poeme
Prin platoşa-mi inexpugnabilă de critic...
Loveşte cu pumnalul, Brutus! Dar te teme!...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Soviany
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe teme eterogene Tot mai concludent Urmând trasee lirice Provoc deliberat Situaţii delirante Până la răscruci de stihuri Pe drumuri [...] | Citeşte tot comentariul

Verset lichid

... gonit de vreme, gonit de spaţiu, gonit de lume
prin viaţă trec
tu nu te teme, nu sunt Horaţiu şi port alt nume
lichid şi sec

şi versuri triste şi versuri negre şi versuri albe
şi versuri reci
or să persiste purtând integre şirag de salbe
în veci de veci...

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino

hai, vino-i dimineaţă, trec clipe peste prag
afară-i frig şi ceaţă la mine-i ceaiul cald

hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi şi vânt

la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino şi-i sărută, nu spune nimănui

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recrut

în cele nevăzute în care privesc
caut braţul Tău
iar Tu începi lucrarea Ta în mine
cu ascuţite îndemnuri de înaintare
mărşăluieşte stâng drept stâng drept
până umbrele dispar înalţă-te
pasăre
într-un moment de supremă atenţie
şi fără rezerve
recrut bine echipat nu te vei mai teme
de imposibil

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteşugul

Anul aduce
Bun timp trecut;
Cel rău se duce
Timp prefăcut.

Vine acea vreme
Ce o doream;
N-am a mă teme,
Ce mă temeam.

Cine pricepe
Cele ce zic
Simte c-începe
An plic în spic.

Simte rodirea
Ce eu gândesc,
C-o dă-nflorirea
D-un gând ceresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Iancu Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenare

La locul întâlnirii
Am aşteptat
De un timp
Ore trec
Dezolant
Aceasta gândeam
Iar despre tine
Mi-am zis
Ca mă duci
Intr-o lume
Care ţine mult
Ca într-o cameră cu cărţi
Din tot ce se vorbeste
Pe atât se tot scrie
Si-m limba
Care o cunosc
Sunt multe teme
Cu ştiinţa versificării
Descrie tu
Când dezolant

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazie de toamnă

Toamna şi-a pus covor de frunze moarte
Pe drumul clandestin ce ne desparte.
Dacă nu ştim să profităm, va trece,
Înlocuit de preşul alb şi rece

Pe care ne vom teme să călcăm,
De semnele pe care le lăsăm,
Căci urmele se văd şi vom fi prinşi
Ca doi fornicatori cu ochii ninşi,

Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă
Atuul frunzei faţă de zăpadă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară timpurie

Vânturi zbuciumate-n noapte;
Vârfuri sterpe de-arbori îmbibate
De-apă. Inima mea s-a trezit devreme,
Clătinându-se între-a spera şi a se teme.

Ascult, un bine cunoscut, tremurător sunet,
Urcă de jos din pădure înspre mine.
Au revenit mierlele-n cuiburi, sus pe crengi?

Acolo, o linie albă pe cărare –
Nesigur, îmi întreb mintea:
E o brumă târzie oare
Sau au dat porumbarii-n floare?

poezie de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!