Toate rezultatele despre strigare, pagina 5
Privește cerul
Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma și fugi
Mă voi întoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Și simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec și balta
Am vrut să fie ca o glumă
Liniștea îmi adun din lună
Și o pun ușor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica trece...
Duminica trece prin oameni
scormonind întunericul
ascuns sub coaste, în ochi, în gând.
Deschide o fereastră unde toaca răsună cu muget violet,
limbi de clopot sfărâmă ecoul
format din pești apocaliptici,
sfinți cu surâs decolorat,
reliefuri învelite-n frig și speranțe,
o turlă surpată înclină lumina într-o parte.
Un ochi pironitor ca o strigare dintr-o icoană trece prin tine.
Duminica fântânele tac.
Umbrele dorm sau îngenunchează
cu fruntea plecată-n pământ.
Aerul se plimbă pe bulevard,
trotuarele merg sub sălciile coafate ca de sărbătoare.
Duminica, îngeri formați din lumină și glas vin din neant
uscându-și aripile în lapte și miere
poezie de Oana Frențescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restaurare
În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.
Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau
Lumini mă-mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.
Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.
Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea aceasta mă doare de la naștere
dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învățat mersul
fuga de răspundere
și toate celălalte forme de mișcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
...................................
de mic ascult cântecul stelelor
și potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"
...................................
foamea este motorul care mișcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecționez continuu
cunoștiințele mele sunt atât de complexe
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinucigașul (In memoriam, pentru Mădălina Manole)
Cumul, de strigăte în timp, neauzite,
De suferințe, fără de ieșire
În talazul minții, diabolic în iuțire...
Cu prăvăliri, haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal, în consecințe
Și false rezolvări, de suferințe...
Sfârșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasă de comunicare,
Ce ar spăla, reziduri de eșec
Păstrate-n sumbra capă, de "eveque";
Pe-ascuns exorcizată... în condamnare.
Vina-i acelui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte...
Indiferentul, făr' de har, ce minte...
Ei niciodată, nu au vină, de întâmplare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea aceasta mă doare încă de la naștere
dar m-am străduit să strig din ce în ce mai rar
protestul l-am mutat în adâncul sufletului
apoi mi-am văzut de învățat mersul
fuga de răspundere
și toate celălalte forme de mișcare
eliptice paraliptice olimpice daciade
până la teleportare
gândul meu sare oricum dintr-o lume în alta
cum sărea serghei bubka peste toate limitele
de mic ascult cântecul stelelor
și potrivesc cuvinte într-un libret inutil
în felul meu ciudat chiar de la prima strigare
doar în loc de mamă am spus "nu-i bai"
foamea este motorul care mișcă lumea spre înainte
iar prima mea căutarea a fost firească
sânul generos al mamei
de atunci mă perfecționez continuu
cunoștiințele mele sunt atât de complexe
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă verilor cu ploi
Se-aude-n lumea-a ploilor strigare...
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Cuminte, iar, străbat prin depărtare,
Căutător al vorbelor de-alint.
M-am încadrat, poem, în două spații,
Am devenit de-acum vioara-ntâi.
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "rămâi!".
Se-aude-n lume-a ploilor strigare
Și ceasul s-a oprit în călimară.
Vezi?! Plânge cerul! Visele-s amare
Și-n stele de cuvânt se întrupară.
Prin pașii mei, furtuni se nasc în mine,
Eu scriu în foc c-o aripă de ceară,
În umbre arămii mă-ntorc spre tine,
Căci parte sunt din tine, veșnic, vară.
Mi-e sufletul un fulger rătăcit,
Iar soarele e o gutuie coaptă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea Prodromița tălmăcită în stihuri
1. O, fecioară preacurată de-a pururi sfințită,
Tu, podoaba prodromiților nebiruită,
Laudă închinătorilor nebiruită...
2. Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine
că-i ales Muntele Athos să ți se închine,
loc ales Muntele Athos să ți se închine.
3 Sfântul Petru Athonitul aflata-a uimit
că-i ales Muntele Athos și-i afierosit,
pentru cei cuvioși monahi afierosit.
4. Icoana ta nelucrată de mâini pământești,
hotărât-ai Sfântului Munte să o dăruiești,
împăcarea cu Dumnezeu să o dăruiești.
5. Izvor de praznic și mântuire e a ta icoană,
prin ea, cununi ne dăruiești, o, tu fără prihană,
cununi după vrednicie, o, tu fără prihană
[...] Citește tot
rugăciune de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Când doar ploaie sunt...
Nu s-au mai desprins de mine ploile cu frunze-n plete,
Curg, așa, ca o cascadă și nu-ncerc să mă ascund.
Poate, te-oi găsi prin ele, printre frunze violete-
Strigă-mă, iubite-n ploaie, chiar de-andante îți răspund!
Și dezbracă-mă de toamne, cât mai este timp de-o vrajă-
Uite, cum suspină cerul-mpovărat de nenuntiri!
Caută-mă-n nopți de veghe, unde mirii stau de strajă,
Numărându-și anii tineri amprentați de amintiri.
Și de-o fi să fie-o nuntă, nu uita să faci strigare
Până dincolo de toamne, să mă-mbraci în primăveri,
Să mă plimbi prin constelații, înhămat la Carul Mare,
Ca un Zburător, iubite, nemurirea să-mi oferi!
Poate-i doar un vis de noapte ce se naște din dorință-
(Eu să te inund cu cerul, ce se scaldă-n ochii mei),
De atâta așteptare și prea multă neputință,
Când doar ploaie sunt, iubite, și te chem ca să mă bei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul meu nu e pentru un strigăt și atât
drumul meu e pentru un cântec întreg
unde sufletele se schimbă între ele
un dans lent
o adâncire a liniilor vieții
o curbare a sensurilor
unde măștile cad pe iarba moale
și întregul devine întreg
drumul meu nu e pentru un copac și atât
drumul meu e pentru o pădure
unde poveștile se scriu singure
pe ramurile înmugurite
ca o prelungire a adevărului crud
drumul meu nu e pentru un soldat fricos și atât
drumul meu e pentru o armată bine plătită
care trăiește într-un singur soldat
o alungire a umbrelor pe scoarța copacilor
o hartă trasată de gloanțe
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!