Poezii despre statusuri despre saniusi, pagina 5
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina împușcată
Am împușcat o albinâ cu un salcâm
înflorit
cu alice albe de câmp
și culmea e că...
m-am nimerit!
Acum stau și mă privește
cum bâzâi și îmi vorbește șoptit
întinsă pe spate
despre mers și cer și despre
mai ales despre
ce-am simțit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit
Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.
Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.
Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.
Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.
poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfonso Churchill
Râdeau de mine numindu-mă Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaște stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munții selenari,
Despre căldura extremă și despre frig,
Și despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puținătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsați onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreția omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanța dintre Spica și Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanță din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vorbim despre albastru
Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Și m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălțare.
Aș mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruțare...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contestație
M-am gândit să scriu în vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin, un eseu,
Despre cerul despicat
De un marțian picat
Dacă sunt sus în guvern
Oameni cu un cuvânt greu
Dar o șoaptă a venit
De la un amic pripit
- Scrie tu despre iubire,
Contestată n-o să fie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
câtă singurătatea poate încăpea într-un om?
încape oare toată singurătatea lumii?
de ce să vorbim despre singurătate ca despre
un lucru exterior, ca despre
ceva ce ne lipsește dinafară, când ea
vine de cele mai multe ori
dinăuntru,
așa cum uneori ne simțim
din ce în ce mai singuri
cu cât suntem mai înconjurați de oameni.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbae
despre suferința în inimă
se vorbește și se cântă mii de vorbe
în roz și gri
împrăștiindu-se precum cenușa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei
despre durerea inocenței
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
și interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovați
despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbește cu remușcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obișnuinței
se scrie în lehamite de bonton
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre limbaj...
Cât despre limbaj... Tăcerea este, de asemenea, un limbaj.
Când nu mai este ordine în ceruri
noi facem ceea ce facem
prin noroc sau forță,
sau prin componentele dorinței.
Puterea crește asemeni vegetației,
în natură nu sunt preferințe.
Nu știu de ce o frunză trebuie să valoreze mai puțin
decât Vaticanul
sau despre ce se îngrijorează constructorii.
Pietrele matematice recită logica lor
despre cruzime și disperare,
iar noi intervenim gratificând niște procese inscrutabile,
sculptând forme în aer.
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!