sfarsit de toamna

educatoare

Educatoarea

O am şi-acum în amintire,
Am cunoscut-o într-o toamnă;
Adevărata-i denumire
V-o spun acum - e Prima Doamnă.

definiţie epigramatică de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tănase, Maria

Maria Tănase: cântăreţ înzestrat, în primul rând, cu inteligenţă, ironie, îndrăzneală, neconformism. Voci au fost destule şi au sfârşit în aceeaşi năclăială generală.

definiţie clasică de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este acuzaţie, expresie, pasiune! Arta este lupta până la sfârşit între bucata de cărbune negru şi hârtie!

definiţie clasică de Gunter Grass în Toba de tinichea (1959)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

frunză

Frunza. Dor care pluteşte în vânt şi mângâie în taină toamna.

definiţie aforistică de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

muncă

Munca este cel mai bun medicament pentru toate maladiile şi suferinţele ce hărţuiesc omenirea - însăşi munca cinstită, pe care tu intenţionezi să o duci la bun sfârşit.

definiţie celebră de Thomas Carlyle
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea e o plictiseală fără de sfârşit. Să stai lungit între patru scănduri şi să nu faci nimic! Să nu faci nimic!? Citându-l pe Vlahuţă: "Nu de moarte mă cutremur, ci de plictiseala ei."

definiţie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un joc etern, o ruletă fără de sfârşit, în jurul căreia îşi fac pe rând apariţia generaţiile şi unde unii îşi joacă onoarea, alţii aurul, iar alţii propria existenţă.

definiţie clasică de Alexandre Dumas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

declin

Declin:

ironie acidă a vieţii grăbite,
zâmbete strâmbe şi ştirbe,
plâns amar şi tăcut,
sâcâitor ca o boală,
ca o ploaie rece de toamnă,
enervantă, banală...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

În primul rând, e Mai cu flori,
La doi e vară, ne răsfaţă,
În trei e toamnă, dă fiori,
Apoi ne-aruncă geru-n faţă.

definiţie epigramatică de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

a avea caracter

A avea caracter înseamnă a-ţi concentra şi a-ţi întări energia voluntară, înseamnă a te elibera de influenţele din afară, a pune unitatea în locul contradicţiilor, în sfârşit a birui toate formele laşităţii şi ale moliciunii.

definiţie clasică de E.M. Forster
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!