Poezii despre secat, pagina 5
Când revii ?
In vara asta ce-i pustie
Ca și izvorul ce a secat,
Iarna ce vine e târzie
Să uit ce
Încă n-am uitat.
Viața-i plină de mistere
Și are atâtea « Nebunii »,
Trăiește-ți « Clipa », ea ți-o cere,
Sincer și fără blasfemii.
Atunci sorocul te urmează,
El te-nsoțește-n nopți pustii,
Inima « Ta » iar vibrează
Și te îndeamnă să-mi revii.
Să-mi revii, ce-ai fost odată,
Un « Luceafăr » plin de dor,
Voi avea soarta-mpăcată
Și-n liniște o să mor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om
Cu mersul înspre stânga aplecat
De umbra bătrâneții însoțit,
Bolborosea-ndreptându-se spre sat
Spunând: cu ce oare-am păcătuit?
Târând piciorul drept în șchiopătat
Toți câinii după gard i-a asmuțit
Cu mersul înspre stânga aplecat
De umbra bătrâneții însoțit.
-Cine o fi cu chipu-așa secat
Sub borul pălăriei, vechi, boțit...?
Nu-i tatăl meu, demult el a murit,
Și n-avea pasu-atât de apăsat
Cu mersul înspre stânga aplecat!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul...
te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a ști vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău
ai secat izvorul dulcei inspirații
în adolescența sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelații
geniul meu bun, geniul meu rău
chiar de m-aș întoarce în apus mileniu
la portița ta, un frumos flăcău
n-aș vrea alte roluri și nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău
n-aș schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aș juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Hergheliile de dor
Și-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire și lumină
Sub dogoarea vorbelor
Și-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireșii pe coline
Că nu-ți mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ți mai e umbră
Și nici soare nu-ți mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agățat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îți suspină...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun val
ai noroc ai fi vrut să-mi spui la plecare
marea mărginește nisipul în apus verde
aș fi vrut să-ți răspund
stânjenită de mirare
dar ce să explic
de ce tocmai pe mare
de ce nici un platan doar sunt atâtea râuri
de ce vapoare vechi și cât de singure
își întrețin tăciunii aprinși
de ce nici un val în asfințitul incert
și de ce râurile au secat și nici un platan
gigantic pentru popasul pe ape
uite se vede țărmul numai am murmurat
și câte porți deschise spre înafara lui
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vremea, mamă, ca să bat din aripi
E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferință
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.
De acuma știu că orișice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neștiute
ce viață va renaște în suflete pierdute.
E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arșița tristeții
să urc la cer urciorul secat de neiubire
și să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viață.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin noroi
Liniștea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Și toate ude din certuri de fricoși.
Nici nu știu cum eram când le-am atins
Nu mă vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoși.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanțuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am așezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O liniște deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.
poezie de Mili Dumitru (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea vârstei
Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum crește și melcii la umblet.
Copil fug, alunec peste băltoace,
Munților le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Și cioburi de sticlă gunoaelor fur.
Vârsta trecută, mamă ești uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,
Duc prin viață trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.
poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am luat din raft o carte
am luat din raft o carte
rătăcesc printre cuvinte
ulițe cu nume sfinte
într-un târg cu geamuri sparte
mustrare grea creionul bont
un drum unește, altul desparte
șapte arte într-o carte
cu scadențele la scont
cât pustiu, atâta sete
lin răcoarea din fântână
recompensa și-o amână
trubaduri pe îndelete
își petrec răcoarea duzii
a secat de cald cișmeaua
sacagiul cu giubeaua
vânzătorul de iluzii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a făcut dimineață, zise orbul
S-a făcut dimineață, zise orbul,
să zburăm, se entuziasmează ologul,
m-am împușcat cu un bob de strugure,
mările au secat, creierul aleargă prin spații,
am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,
simt mâna blândă a mamei, nu plânge, copile,
visez? Nu înțeleg nimic, spune matematicianul,
endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?
Ești mare, ești tare, lasă astrele în pace,
fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,
mai stăm puțin la aparate și expirăm elegant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!