sanie

De-o viaţă către tine

Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deşi mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Şi bornele şoselelor m-apasă.

Mă tem că nu ştiu când şi nu ştiu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.

Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au şi plecat spre tine, să se-nchine
Şi cred că ştiu şi tălpile ceva.

Oricum, am să ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viaţă, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frăţia inimii

inima mea e ca un trunchi de fag
îmi face vara sanie şi iarna căruţă
din munţii apusenilor mă trag
codrul mă doineşte cu glas de stăncuţă.

stejarii şi brazii îmi sunt fraţi ideali
le ascult freamătul pe reţele sociale
ei nu sunt habotnici şi nici imorali
izvoare de gânduri îi poartă în vale.

port doruri la piept ca pe mărgele
cu boabe de rouă setea îmi astâmpăr
îmi proptesc nădejdea pe albe vergele
mă zbat în tăcere cerul să nu-l supăr.

frunze de fag am cusut la pingele
icoane de lemn de la târg le cumpăr.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul

cu dragoste îl mătur
am poposit la han
era un bar unde se fuma
marijuana
totul e întunecat totul
e suprarealist
încep bătălia cu sistemul
eu sunt
k un simplu k de la kafka
îndrăgostit de frieda
care nu e frieda e laura mea
nu-i chelneriţă cum e frieda
ne îmbrăţişăm pe fu
riş ca doi nebuni din secolul 21
noaptea vine cu noi jurăminte
în faţa castelului în faţa sistemului
aştept în sanie ade
menit de un coniac
de vizitiu şi mă gândesc să accept
să fiu om de serviciu la şcoală

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine e Crăciun

Copiii stau cuminţi în pat
Azi, în seara de Ajun
Ei ştiu că Moşul va veni
Ei ştiu că mâine e Crăciun.

Moş Crăciun în sanie urcă
Va intra pe porţi, pe uşi
Cu un sac cam mare-n cârcă
Ajutat de spiriduşi.

Când ajunge lângă brad
Cel în roşu îmbrăcat
Roagă-te să-ţi dea cadoul
Darul cel mult-aşteptat.

Vor veni colindători
Pe noi toţi să ne încânte
Cu colinde şi cu flori,
Să zâmbească, să ne cânte.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopastel

De mulţumirea lumii cu mâhnire
Mi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi,
Şi orice gest se-opreşte la pornire,
Şi hergheliile îmi mor buimace pe pereţi.

Oh, nechezatul lor să nu scâncească
În râsul lumii prea copilăros,
Să nu lucească prea riscanta-mi sanie
Alunecând de viaţă mai în jos.

Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,
Degeaba peste mine uriaşele ninsori,
De mulţumirea lumii cu mâhnire
Mă refugiez în urşi îngrozitori.

Dar sunt şi urşii mei la fel de laşi
Şi mă preling cu zâmbet în prăpăd.
Când cu mâhnire mulţumirea lumii
Din blana ursului o văd.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân' şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul
şi le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul –
cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână
şi la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".

M-au cinstit cu ţuică din licheni,
m-au servit cu colţunaşi din peşte,
şi mi se jurau că-s moldoveni,
doar că – nu pot să vorbească româneşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele în noaptea de Crăciun

Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moş Ajun.
Copiii dorm cu toţii sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii şi brăduţul de Crăciun.

Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiş?
Să fie-un şoricel sau mâţa mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoţ cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.

Mârâi, latru,-l muşc de fund.
Hoţomanul ţipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudaţii cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gaşca de derbedei.

Acum în casă este iarăşi linişte şi pace.
Ciorapii sunt în siguranţă, cum se vede.
Cât de bucuroşi vor fi copiii dimineaţă
Când vor vedea cum am păzit brăduţul verde!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria unui mac

În zori mi-am făcut o sanie verde
să lunec prin lanul de grâu troienit
până-n zarea-n care oraşul se pierde
şi-unde friabilii maci trăiesc nesfârşit.
:
În zori am găsit intrarea spre locul
unde timpu-i văzut ca pe plajă un melc
şi-unde cheia-i legată-n brelocul
unui cerc ce-i lipit de alt cerc, în alt cerc.
:
În zori m-am urcat pe cântec de greier
ca într-o vimana*, spre multiplul de "eu"
spre mai mic-ul mai mult voind să cutreier
urmând pe cărare felinar scarabeu.
:
În zori - zile-ntregi lunecând în spirală
şi nopţi colorate pică-n ploaie de sori.
Incognita-mi pare fosta lume normală.
Recunosc doar un mac scuturat de cu zori

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănă-mă, viscolule

când e sala goală paşii înzăpeziţi
îşi fac cruce
căci iarna e despre mănuşi & sentimente materne
leagănă-mă, viscolule
toţi mă abandonează
nici propriile mele cuvinte nu-mi pot ţine de cald
eu sunt înfăşurată în noapte
ad gloriam volant
noi acum sau niciodată
ori chiar mâine
leagănă-mă, viscolule
căci afară e un soare dezgustător
perdeaua e prea subţire
nici sanie nu e nici covor pentru paşii înzăpeziţi
doar o cârpă de lacrimi
alea jacta est
se topesc ferestrele
zarurile sunt pe marginea mesei gata să cadă
ce-o fi o fi
leagănă-mă, viscolule

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!