salvare

Când toţi se ocupă cu întrebarea, dacă să continue cu întreruperea
focului, sau să-l oprească, dacă să încerce să ajungă la tratatul de pace, sau să-l alunge pe Arafat, sunt care compară pe cei ce îşi pun aceste întrebări cu salvatorul care se află în cabina de salvare şi vede un om care se îneacă şi, în loc să fugă să-l salveze, încearcă să decidă în problema de "principiu", care să fie culoarea costumul de baie cu care să intre în apă.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XX - Arabii sunt numai un mijloc de a ne trezi pentru sfârşitul corecţiei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnal

durerea se înfige ca un pumnal
are lama ascuţită
este trasă pe piatra dezamăgirilor
poate să despice speranţa în patru
faptul că nu curge sânge
nu trebuie să păcălească pe nimeni
înseamnă că nu aţi văzut
cum curg iluziile spintecate
şuvoiul lor te lasă fără suflare
perfuziile sunt zadarnice

cineva solicita transfuzii
cu dorinţă de bine
medicii de la salvare
au râs în hohote
extraordinar
ai şi pretenţii

nefericitul s-a încuiat în tăcere
pe targa lui

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Amprente literare, volumul 1 (2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.

definiţie celebră de Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa Lui există omul creat de El, şi nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieţii când nu cauţi salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens şi echilibru şi revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicaţii în manifestarea omului când se declară atoateştiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranţă, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia – element dăunător cu care nu se poate supravieţui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani doăzeci şi unu-am ars în chinul...

Ani doăzeci şi unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alţi zece ani e-n cer, şi-mi plâng destinul.

Condamnă-mi viaţa, care-a fost să-mi fie
Fără virtuţi şi de greşale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparţină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ţie.

De anii-n van pierduţi ce rău îmi pare!
O, de i-aş fi trăit cu chibzuinţă,
În pace, şi de chin în depărtare!

Tu, Doamne, cu suprema ta voinţă
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi ştiu greşeala şi nu-mi dau iertare.

sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra harului

La umbra harului găsim
Substanţa dulce a iertării
Fiinţa mult o întărim
Cu starea binecuvântării.

La umbra harului gustăm
Ce poate Cerul să trimită
Ne bucurăm să ascultăm
Povaţa Lui neprihănită.

La umbra harului primim
Şi viziuni şi încântare
Atât de mult îl preţuim
Pentru a Lui manifestare.

La umbra-i deasă intonăm
Sublimul cânt al izbăvirii
Şi-apoi cu drag încununăm
Avântul dulce al sjujirii.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (13 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul sufletelor

Iubirea este
ca o partidă de pescuit
un fir întins
care dă să se rupă
atunci când captura
de la capătului firului
se zbate agonic
cu acele înfipte în inimă
mulinezi cu disperare
laşi piedica liberă
te forţezi
din toate încheieturile
transpiri
picioarele-ţi tremură
ca o piftie gelatinoasă
lupţi încrâncenat
atunci când ripostează
ca un cal sălbatic încălecat prima oară
dai fir liber
o oboseşti

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaƫa pe o plută, Jurnal...

........................................
A mai trecut un val...
Îl admirasem îndelung,
aproape ne-am îndrăgostit,
ştiam că va veni,
dar nu chiar acum,
visasem un alt drum...
Evident ne-a răsturnat,
cu tot cu ideile noastre
şi bagajele de strânsură,
şi-atunci am constatat
mica eroare de direcƫie,
acea greseala repetată,
care ne ducea spre alt tărm...
............................................
Micul radio subacvatic
pe ultima liniuƫă de baterie
anunƫa delirant:
"s-a mai scufundat o plută,
era tot neautorizată,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le place poezia

Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.

Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Doru Cosmin Radu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trebuie o jertfă

Când trebuie o jertfă eu mă gândesc la tine,
iubirea mea cerească, frumos şi drag copil -
şi simt că tu eşti preţul izbânzilor divine
şi-aştept să vină-altarul, să-l văd cerându-ţi-l.
Când gloadele sărmane tânjesc spre dezrobire
şi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,
eu ştiu că tu eşti preţul frumoasa mea iubire,
tu ai să arzi ca alţii s-ajungă stări de har.

Când gurile flămânde vor leşina-n pustie
şi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,
eu ştiu că tu eşti preţul, iubire, scumpă mie,
şi-ai să te frângi pe tine să scapi a lor vieţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!