sa-i fiu iubita,prietena

Pedeapsă la liceu

Băiatul meu de şcoală nu-i atras,
Cu cartea dă întruna de-azvârlita;
L-am pedepsit, tot whisky-ul i l-am ras
Şi mă întreb: "Să-i suflu şi iubita?"

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Un tată exigent (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră să fiu

Pe câmpul primăverii
atâta frumuseţe muritoare
piatră să fiu

o ploaie mă dezgroapă
alta mă ascunde
piatră să fiu

piatră gânditoare.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai diamante şi perle

Tu ai diamante şi perle
Şi tot ce-ai putea să doreşti,
Ai cei mai frumoşi ochi din lume -
Iubita mea, ce mai voieşti?

De drag închinatu-ţi-am ţie
Şi ochilor tăi îngereşti
Cântările mele divine -
Iubita mea, ce mai voieşti?

Cu ochii frumoşi fără milă
Atâta durere-mi stârneşti,
Că nu mai sunt om între oameni -
Iubita mea, ce mai voieşti?

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Şi-n paşi de vals la viaţă să-i dăm roată.

Mai lasă-mă să-ţi înfloresc mălinii
În vara când şi frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Şi să te scald în apele luminii!

Mai lasă-mă să fiu ce nu ţi-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un ţipat alb, de pescăruş pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.

Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veşnicie,
Să-ţi fiu şi eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ţi-l petrece.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din leagăn sunt prietenă cu reveria.

Konstantin Şilovski în Evgheni Oneghin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu devii medic ca să-i ajuţi pe ceilalţi, ci ca să-i persecuţi în deplină legitimitate, să-i pedepseşti că sunt diminuaţi.

citat din romanul Hoţii de frumuseţe de Pascal Bruckner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timidităţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilităţile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult şi în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă şi mătase şi să-i lipesc din nou de mine.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învechit...?

Vi s-a-ntâmplat să plângeţi după vechi;
Să nu iubiţi răceala noului, dorind străvechi?
Priviţi, cu jind, fotografii alb, negre, gri?
Vă-ntoarceţi frica-n locuri unde-aţi retrăi?

Repudiaţi pereţii-n sticlă, fumurii
În care se prăvale ceruri albe, azurii?
Visaţi la bejul-brun din alte timpuri;
Petreceţi timp, "feed back" de anotimpuri?

Vă aşezaţi pe banca-n parc, pe bulevard,
S-atingeţi neştiuta lemnului esenţă de bastard;
Să-i rupeţi din vopseaua strâmbă, decojită
De multe treceri, aşezări... suspine de iubită?

Vă plecaţi capul, la căsuţa de bunici,
Să-i treceţi prag, cu trup şi gând, lăsate aici
Pe o măsuţă fără lustru, de rupturi tocită?...
Revedeţi blânda cocârjată, mult muncită?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea pe Don Quijote pe cruce şi eu să fiu omul fără de lege de la dreapta lui, căruia să-i spună: "încă astăzi vei fi cu mine în paradis". În paradisul iluziei.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorie fulger

Pasărea sapă ogorul,
Şarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!

Pluto în ceruri!

Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun şi surd, cum aş putea să fiu mai mult?

S-a isprăvit cu sine-însuşi, cu faţa schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără şi anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară şi leproşii

Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă opreşte focul, saltă soarele pe cer şi ne clădeşte iar Prietena.

Nimic nu prevestea o existenţă atât de viguroasă.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!