Poezii despre rost, pagina 5
Trec clipele!
Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Și vom uita de mâine tot ce-a fost...
Ce rost să plângă alții? Lacrimi oare
Nu am vărsat și noi în veci, cândva?
Zâmbiți acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.
Și dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiți acum, cât mai puteți trăi.
Cu noi, aici o lume se închide
Și dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârșitul.
Dar nu te teme și toți vom fi acolo
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rost ar fi avut?
Ce rost ar fi avut această viață
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aș fi știut nicicând cum se-nvață
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în față
trecând prin lume, de-i ușor sau greu.
Am înțeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, așa cum se cuvine,
și să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preț în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.
Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu gânduri înalte,
Țesute cu rost,
Cinstesc viața, și-al ei adăpost,
Eternității să-i fiu de folos.
poezie de Valeria Mahok (3 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt tu, cel care vine
din înaltul unde am fost.
Vin să te întreb pe tine
dacă pe pământ ai rost.
catren de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost și nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ți pară rău c-ai iubit
și că nu mai iubești și nici n-ai remușcări
ori cu clipele tale de om fericit
veșnicia-și croiește prin mine cărări
niciodată să nu-ți pară rău c-ai plecat
când întreaga ființă-ți striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...
poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la rost, Veronica Scai [din public] a spus:E al naibii de greu un trecut fără rost... La prezentul din mine să-l pot ajusta... Trecutul e un fel [...] | Citește tot comentariul
Sub o poală de vâsc
Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadențat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spațiu profund.
Noi privim detașați, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alți actori își dau replici,
Doi hamali obosiți cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.
Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.
Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte nașteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cuvinte fără rost
motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.
Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.
Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane
Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemplu
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăț să adun miere.
Magnolia-nflorește simplu, fără să ceară aprobare,
și-și dăruiește frumusețea spre tot ce-i mângâiat de Soare.
Când isprăvește înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete...
Se stinge-n verdele de iarbă, înțelegându-și nemurirea,
îmbrățișându-și efemerul care i-a împlinit menirea.
De am pătrunde taina vieții, n-am mai fi roși de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseții, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârșit, să știm pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note
Din Erorile Unui Înțelept poți desprinde'un rost,
Dar niciodată din perfecțiunea unui prost.
poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cartile profetice. Vala sau Cei patru Zoa" de William Blake este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Că ești frumoasă cred că știi;
Nu are rost să te conving.
Ascultă-mi glasul inimii;
Focul iubirii n-o să-l sting!
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!