Toate rezultatele despre prevazut, pagina 5
Bucurie
Îmi sticlesc ochii-s vii,
Am aritmie,
Obrajii-s purpurii,
Viața mă-mbie.
Sunt salt interior,
M-arunc,
Sar pe-un picior
Și nu mi-l frâng...
Îmi reușește visul,
Zbor,
S-a dus cu compromisul...
Aproape mor.
De unde s-a născut
Succesul;
Căci eu i-am prevăzut
Mult timp decesul?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întins pe covorul balcanez și plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebunești din care nici cvartetul lui Schumann n-a reușit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am și devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenței mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar și este, dar, din fericire, îi faceți o concurență periculoasă.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poftim un caz
Sunt oameni care au acumulat la întâmplare
mine de pix epiderme infinit de subțiri vârfuri de lance
eu nu, gândul singur colecționat în taină, asta doar
mă atrage
dar iată un iepure, nimic nu i-a prevăzut
apariția, unde sunt legile naturii,, principiile
ferme, maestrul de ceremonii?
ei bine, nu, cerul, animalul singuratic și glontele
nu respectă nimic, poftim un caz:
vulturul s-a retras șoarecele s-a înmulțit sângele s-a
subțiat locul s-a pângărit soarele n-a țâșnit și
mica gură universală ne molfăie râzând
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum știm de asemenea că sufletul nostru este unit cu un corp? Trebuie să conchidem de asemenea că un anumit corp este mai strâns unit cu sufletul nostru decât toate celelalte care sunt în lume, pentru că ne dăm seama în mod clar că durerea și multe alte sentimente ne vin fără să le fi prevăzut, și că sufletul nostru, printr-o cunoaștere care-i este firească, socoate că aceste sentimente nu purced din el singur, întrucât el este unit cu un lucru întins, care se mișcă datorită dispoziției organelor sale și care se numește în mod propriu corpul unui om.
Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jamie: Te rog, nu te mai comporta de parcă m-ai cunoaște.
Landon: Dar te cunosc. Te cunosc. Mergem la aceleași cursuri încă de la grădiniță. Ești Jamie Sullivan. Stai la masa numărul șapte, care nu este chiar masa respinșilor, dar cu siguranță este un teritoriu de autoexilare. Ai doar un pulover. Te uiți la picioarele tale când mergi. Și, ca să te distrezi îți place să dai meditații în weekend și să îți petreci timpul cu copiii de la "Stele și Planete". Cum ți se pare?
Jamie: Ușor de prevăzut. Nimic din ce nu am mai auzit.
Landon: Nu-ți pasă ce crede lumea despre tine?
Jamie: Nu.
replici din filmul artistic O iubire de neuitat, scenariu de Karen Janszen, după Nicholas Sparks
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Pe zi ce trece, timpul mă supune,
nu înțeleg de ce atâta grabă...?!
O, timp neiertător, te ții de glume,
iar eu mai am încă atâta treabă!
Mai sunt si alții, poate îmi vei spune,
să ducă-n cer destinul prevăzut...,
ce-ți pasă-atunci că-n urma ta rămâne
atâta treburi, încă de făcut...?!
Rămână numai praf în urma mea,
tot n-aș veni la tine să mă plâng...
O, timp nebun, mai bine m-ai lăsa
la capătul destinului s-ajung!
Nu este-n lume altul ca al meu,
ca-n grija ta să-l las neîmplinit...
Dau seamă unui singur Dumnezeu,
mergând spre El cu sufletul smerit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice fel de trai ai alege, vei afla în el încântare, plictis sau plăcere. Condiția este să socotești nefericirea mai ușoară și să nu ți-o faci un chin. Suntem datori naturii recunoștință: ea a prevăzut căror necazuri suntem hărăziți din naștere și ne pune la îndemână spre ușurare, obișnuința. Nici un om n-ar putea să țină piept nefericirii, dacă ar simți necontenit zguduirea de la început. Dacă privești întâmplările vieții ca pe ceva obișnuit, forța oricărei zguduiri va fi îndulcită. Omul pregătit și care se așteaptă la lovituri, nu va găsi nimic cumplit în ele. Dimpotrivă, pe cei prea siguri pe sine, care privesc numai spre fericire, soarta potrivnică îi va copleși.
citat celebru din Seneca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decadență
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.
în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finch: Problema este că ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. De aceea am mers aseară la Larkhill.
Dominic: Dar nu era prevăzut.
Finch: A trebuit să îl văd. Nu mai era mult. Dar când am ajuns acolo mi s-a părut ciudat. Am fost cuprins deodată de sentimentul că totul se leagă. Era ca și cum aș fi putut să văd totul, un șir lung de evenimente care se întindeau pe tot drumul de întoarcere spre Larkhill. Simțeam că pot vedea tot ce s-a întamplat si tot ce urmează să se întâmple. Era ca un tipar perfect, ce mi se înfățișa. Și am realizat că suntem cu toții o parte din el.
Dominic: Prin urmare, știi ce va urma?
Finch: Nu, a fost o presimțire. Dar pot ghici. Cu atâta haos în jur, cineva o să facă un pas greșit. Și când o vor face, lucrurile vor lua o întorsătură urâtă. Și atunci Sutler va fi forțat să facă doar ce știe el să facă.
replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață fără cuvinte
Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.
Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-și spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferență-n veșnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns știrea pierdută.
Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult așteptatul.
Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieții ce ne e pan-destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!