Epigrame despre poezie acatist, pagina 5

Închisă e cu lacăte o mie,
Cum n-a mai fost această poezie
Dar care e al lacătelor rol?
-Să nu se vadă că-năuntru-i gol!

Ai prins dragoste de vie
Şi mai cu seamă de pahar,
Dar mai presus în poezie
Nu prea mai este pic de har!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt cuprins de nostalgie
Şi văd în jur atâtea drame
Încep să scriu o poezie
Şi-mi ies mai multe epigrame.

A fost scris un comentariu. Referitor la poezie acatist, Post scriptum [din public] a spus:

Viceversa

Pe Til nu ştiu cum să-l împac,
Să-l scap de nostalgie;
O epigramă-ncerc să-i fac
Şi-mi iese poezie.

epigramă: Epigrama-i poezie,
Pentru cei ce ştiu s-o scrie.
Dar la unii, bag de seamă,
Este o cumplită dramă.

Unu-având cultură vastă,
Demonstrează, pe hârtie,
Că o epigramă proastă
E o bună poezie!

Între dânşii-au fost să fie
Şi deosebiri, fireşte:
Unul scrie poezie,
Celălalt o cleveteşte!

M-aş lăsa de poezie,
Având mult prea mulţi "confraţi"
Dar nu pot, cât timp vor scrie
Cei mai puţin talentaţi!

Stratul de ozon se tot subţie,
Toate cele vii, pe Terra, pier:
Încă-un debutant, c-o poezie,
A făcut o gaură în cer!...

Dadaiştii, beţi de poezie,
Tropii-şi izvodeau în pălărie;
Cei de astăzi, realişti sadea,
Nu mai izvodesc nimic... sub ea.

Dezgustat de poezie,
Dânsul versuri nu mai scrie.
Ce descântec să-i fac eu,
Să-l dezgust şi de eseu?

<< < Pagina 5 >

poezie acatist