plutitoare

Introspecţie

Cine eşti tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul şi trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abţipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid şi respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip şi fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuşi închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulceşti apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declaraţiile răspicate ale universului,
ca peştii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung paşii. Există înaltul în care ţâşnesc privirile viorii.
Cine eşti tu, fiinţă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madam Ubu: Atâta pagubă!
Dom' Ubu: A, dar până când, ia fă-te-ncoa', cutră! Pune-te-n genunchi în faţa stăpânului tău! (O-nhaţă şi-o sileşte să îngenuncheze.) Să suporţi supliciul suprem.
Madam Ubu: Aha-ha, domnule Ubu!
Dom' Ubu: Phî-hî-hî, ai isprăvit? Eu încep: torsiunea nârtiţei, smulgerea perilor, împlântarea căpeţelului de lemn în urechi, extracţia creierului prin călcâie, belirea posteriorului, rezecţia parţială sau chiar totală a măduvei spinale (măcar de s-ar putea rezolva problema spinoasă a caracterului ei ţepos), fără să uităm incizia băşicii plutitoare şi, finalmente, marea descăpăţânare modernizată a sfântului Ioan Botezătorul, program selectat din Sfintele Scripturi, atât Vechiul cât şi Noul Testament, îngrijit, compilat, revăzut şi iarăşi adăogit de magistrul Finanţelor, aici de faţă, prezent! Îţi place, neghioabo?
Madam Ubu: Îndurare, domnule Ubu!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

vino să vezi ce a rămas din mine...

ocean de scrum în catifele fine
armură străvezie de sudoare
pupile flămânzite în culoare
triunghiuri frânte
cercuri circumscrise
o fragedă ninsoare
oarbe vise
pe tâmple ude un buchet de rouă
flăcări lascive-n şiruri câte două
şi spasmele albastrului rozariu
au mai rămas din mine

în acvariu s-au înecat cuvinte
ca o nadă
în aşternut te adâncesc

o pradă cu seve
pulberi

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucenic al adevărului

în preajma unei primăveri care acoperă pământul
cu graba cerută de toate păsările cântătoare
şi noi le aşteptăm
ne umplu plămânii cu lumină
nimeni nu poate să-şi scalde privirea
fără trăirea intensă a împlinirii bucuriei
toate zâmbetele care ne luminează faţa
ne dau simţămintele calde ale iubirii
în care mirese înconjurate de flori
sărută albul cu buzele roşii

eu sunt ucenicul adevărului
care-şi caută cuvintele în fântânile visului
cu toate sunetele în auz
noaptile din mine îşi pierd întunericul pe drum
şi dimineţile se nasc plutitoare
în ochiurile de apă ale răsăritului
în temple se rostesc rugăciunile zilei
cu evlavia mângâietoare de inimi
şi lasă piatra la locul ei hărăzit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemporaneitate

În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,

Ciulinii defăimării credinţelor lumeşti
Precum balauri sadici din cartea de poveşti
Se-nhamă bidivii la cârmele caleştii
Reducţii prea absurde în matematica poveştii;

Iubirea, chiar şi ea-i un strugur roş' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri

Şi sigura sunt astăzi că aş fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine şi azi se pierde- n clipe
Tot aşteptând sa-i crescă albastrele aripe,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cameră în afara timpului

O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce şansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam şi Eva, suntem Columb şi Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem şansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiaţi
de-un Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retraşi în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparaţie,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Postu din revista "Pro Saeculum" (2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...

vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se şteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerşetoare
au învăţat preţul unui metru pătrat de linişte
cel mai scump spaţiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subţiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele uşilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viaţă
drumul
cu premoniţia niciunei direcţii
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi n-aş mai vrea minciuni din alte ere

Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâţia de ani se ţine scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără ruşine
Îmi calcă umbra peste tot şi pare
Dacă te uiţi din far că suntem unul
Cu aripi din ţărână târâtoare
Având acelaşi înţeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămaşa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări şi ţări nelămurite
Şi m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Ţigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună şi chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranţe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranţe

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei au venit

EI AU VENIT
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, duşmanii mei,
călcând în picioare pământul primordial.
Iar pământul nu s-a contopit niciodată cu tălpile lor.

Au adus
pe Înţelept, pe Fondator şi pe Geometru,
Biblii de litere şi de numere,
toate felurile de Supunere şi de Putere,
pentru a domina lumina primordială.
Iar lumina nu s-a contopit niciodată cu acoperişul lor.
Nicio albină nu s-a lăsat amăgită să intre-n jocul lor poleit,
iar Zefirul nu le-a umflat niciodată şorţurile albe.

Pe piscuri, în văi, în porturi
ei au fondat şi înălţat
turnuri puternice şi vile,
poduri plutitoare şi corăbii;
iar Legile decretând goana după profit

[...] Citeşte tot

poezie de Odysseus Elytis, Premiul Nobel pentru literatura-1, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre ceea ce tu numeşti naştere

Ţi-am simţit respiraţia / noapte cu picioare de lună.
Albă, subţire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii şi tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine şi mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
creşte precum peştii cu irişii
bulbucaţi.

Mă aşez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Şi apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca nişte iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!