plop

UN CORB ÎN CIMITIR - O PASĂRE SINISTRĂ-Rubaiat
Un corb în cimitir - o pasăre sinistră,
În vârf de plop scruta printr-o fereastră
De cer senin, iscată-n nori din care plouă
Atâtea lacrimi să umplu o canistră.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptunghi

printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort

[...] Citeşte tot

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec scurt de vreme lungă

în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
şi aburul ieşea din nări opac.

timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălţată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-ai, îl invidiezi pe cel ce are. Când ai, îl învidiezi pe cel ce are mai mult. Când ai mai mult decât toţi, uiţi de invidie, pentru că acum poţi doar să-ţi baţi joc.

Corneliu Plop (2010)
Adăugat de Corneliu Plop
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mirosul frunzelor de plop
Un clar de luna îmi adie,
În pasul vremii fără stop
Se-aşterne bruma fumurie.

Despică râu de năluciri
În apă lină-străvezie,
Tresaltă-n minte întâlniri
Cu mine ieri, azi ce-o să fie?!

Năuc copacul solitar,
Încremenit în clipă vie,
Ocheşte-n trecători hazard
Şi clipa iarăşi reînvie.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un plop

De ce tremuri acolo
Între râul alb şi drum?
Nu-ţi este frig acum,
lumina soarelui te visează;
Şi totuşi înalţi braţe flexibile, imploratoare, ca şi cum
Ai vrea să tragi norii de pe cer ca să-ţi ascunzi zvelteţea.

Eşti o fetişcană
Tremurând în chinurile unei extatice modestii,
O fată albă şi imparţială
Căreia i-au fost smulse hainele de pe ea.

poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul perfid

Prin dreptul ei un înger duhnea a mir!
Puf de plop ningea în snop
păpădiile-n delir
păşteau vântul la galop.
Două zmeie ochii ei
străluceau întinşi pe viaţă
cum sunt rufele pe aţă
apretate de femei.
Mi-am legat umbra de zid
Şi-am gândit o salutare
însă îngerul perfid
mi-a trimis-o la plimbare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri erai încă tânără

Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.

Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prag de iarnă

Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.

Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.

Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... paşii-s pierduţi
Şi zăpezi vin dinspre munţi.

Visez lângă şemineu...
Aşteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!