patron

Nu am nicio problemă cu oamenii care sunt angajaţi şi lucrează la patron sau stat. Am o problemă cu cei care sunt atât de îndobitociţi încât cred că un job este scopul suprem în viaţă. Un job este ca şi o ucenicie. Te pregăteşte pentru ca tu să devii un adevărat profesionist şi un om plin de valoare. Şi mai îţi dai şi nişte bani ca să poţi să trăieşti şi să funcţionezi normal în această perioadă de învăţare. Să ai un job, să trăieşti din salar de la o lună la alta şi să îţi permiţi un concediu pe an nu este o viaţă cu care să te mândreşti. Este supravieţuire. Ai putea la fel de bine să te duci în pădure, să culegi mure şi să vânezi fazani cu arcul. Cel puţin ai avea mai mult timp liber ca acum.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Embrionul uman - cercetările biologilor şi ale geneticienilor o dovedesc - îmbracă în evoluţia sa forme foarte variate: peşte, amfibie, reptilă, dinozaur şi, în fine, om. România se prezinta ca un embrion mare, format din vreo 22 de milioane de entităţi în care găsim toate formele de evoluţie, mai puţin pe aceea de om. În absenţa formei OM întâlnim, în schimb, toate celelalte forme de evoluţie enumerate. Forma peşte au îmbrăcat-o indivizii care au intrat la apă. Un peşte foarte periculos este rechinul. El îmbracă haina de om şi lasă impresia că trăieşte printre oameni, ajungând chiar să fie considerat un om de onoare, adică parlamentar, ministru, preşedinte, bancher, patron şi câte şi mai câte... Acest tip trăieşte permanent în ape tulburi...

Corneliu Sofronie în Filogenia explică România
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba

moto: Cui să cer iertare soartă
Că m-au dus la marea moartă
Unde n-au ajuns pescari
Domnii-n robele lor mari?
-------------------------

Degeaba te uiţi la mine încurcat
Că eu nu sunt flautul fermecat
Nici patron, nici arlechin
Nici tragicul Şaliapin;
Sunt un anonim din gloată
Şi mi-am rupt la car o roată
Am rămas de-atunci în pană
Fără pix şi fără pană
Doar cu topul de hârtie
Nu vă pasă vouă, dar îmi pasă mie
Şi escala nu e Scala
Dat afară din Walhalla,
Un văcsuitor de ghete
Lustruieşte la şirete

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un lup

Viscolul îi cutreieră făptura,
Întinderea pustie îi hrăneşte ura
Şi îl cuprinde-o frică surzitoare,
Pe faţă îi îngheaţă lacrimile-amare.

E-o linişte ce îi apasă paşii
Într-un ecou pictat pe rece sol,
Se-apropie adulmecând în graţii
O pradă ca un vis ispăşitor.

Aude foşnetul tăcerii
Şi îl măsoară din priviri,
Se-avântă-n viscolul-dezastru
Căutând în jur ca un sihastru.

De printre crengi, copaci-strigoi
Aude foşnete-mpietrite
Să se retragă înapoi?
Dar moartea-n foame nu-i permite.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (declamă, calm, fascinat): "Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele
Nativu-ţi bloc de aur a rezistat întreg,
Supus regalei ape a ironiei mele,
Cu care muşc pe oameni, să-i cerc şi să-i aleg..."
Lupoi (apăsat): E clar!
Adam: Ce e clar?
Lupoi (agitat): Aur!... Apă regală!... Aici, în miezul republicii, poetul plânge după monarhie...
Adam: De unde ştii, Lupoi? Când a fost proclamată republica, tu erai în puşcărie...
Lupoi (încurcat): Burghezia m-a înfundat! A fost o sentinţă politică!
Adam: Minţi! Te-au condamnat pentru furt! Erai şef de depozit! Ai jefuit magazia poporului!
Lupoi (panicat): Permiteţi să raportez! Magazia era a unui patron! O căpuşă exploatatoare! Pe vremea aceea, poporul nu avea magazie proprie...
Adam: Vrei să spui că ai furat în numele revoluţiei?
Lupoi: Exact! După ce i-am golit depozitul, patronul meu a intrat în faliment. A fost o lovitură grea dată orânduirii capitaliste!
Adam: Ieşi afară!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni lângă mine

Întâmplător sufăr,
niciodată nu am fost atât de singur.
Cine eşti tu?
Iarba mea înverzeşte în mii de nuanţe
iar neştiutul se-împarte
în jocuri care dor
în doi, în trei.
Nu cumva râzi de mine?
Pe vremuri când eram patron peste inimi
citeam contoarele de scurgere a timpului
şi nu-mi era teamă că deontologia profesională
mă va da de gol cu excedentul de cifre.
Ştiam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă
iar razele lunii vor topi gradual
pactul copacilor ascunşi
sub povara chipului tău
al chinului tău,
în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori,
captatori de prea multă iubire.
Simţeai comoara tristă a sufletului meu de mirt

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amidon, bidon, castron

De patru zile plăuă monoton
Un om s-a aruncat de pe balcon
O fată cu doi sâni de silicon
Trece pe trotuarul din beton.

Un cerşetor aşteaptă pe peron
Un tren pe care-l crede avion
În mâna dreaptă ţine un carton
Pe care scrie: "cumpăr telefon".

O fată mare cară un bidon
Cu apă minerală, de fason
Un preot care s-a născut afon
Vorbeşte despre moarte din amvon.

Un magazin cu firma de neon
Are trei vânzătoare şi-un patron
O domişoară face un balon
Şi-un câine latră ca un bariton.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii dibace!

Dacă ar fi să-ţi dau un sfat
De nu eşti prea îngâmfat
Eu ţi-aş spune: Fii dibace!
Şi-n lene nu te complace!

Dacă eşti elev la şcoală
Nu cădea în brambureală
Temele de le vei face
Ai să ajungi să fii dibace!

Dacă mergi la facultate
Alege cu grijă frate
Un domeniu care-ţi place,
Dacă vrei să fii dibace!

De-ai învăţat atâta carte
De o slujbă ai să ai parte
Pe patron vei satisface
Zilnic de vei fi dibace!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (7 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmembrări

E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsaţi o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.

De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separaţi divorţăm şi judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.

Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace şi case părinteşti,
Palate, şcoli, spitale, lăcaşul cuvios,
Poştalioane, han, iubiri copilăreşti.

Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Şi vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Assisi

Piticul cu mâini uscate şi chircite,
povârnit precum un sac pe jumătate gol,
tremura pe picioarele-i subţiri şi răsucite, din care
parcă se scurgea rumeguş,
lângă marea catedrală ridicată-n amintirea
Sfântului Francisc*, fratele tuturor sărmanilor,
cel care vorbea cu păsările şi faţă de care
milogul avea avantajul de-a nu fi încă mort.

Un preot explica pedant oamenilor
cât de ingenios a fost Giotto
când a făcut frescele să spună poveşti
şi să dezvăluie celor analfabeţi bunătatea
Domnului şi suferinţile
Fiului Său. Am înghiţit
explicaţia şi actualitatea
acelei ingeniozităţi.

Valuri de turişti, cotcodăcind mulţumiţi,
îl urmau aclamând entuziasmaţi pe cel care împrăştia

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!