Epigrame despre ochii, pagina 5

Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?

În curiozitatea-ţi bolnavă
(Iată ce să-ţi spun încerc)
Ai o manifestare gravă:
Îţi ies ochii ca la melc.

Nu mai pot de dragul ei
Ochii ca două scântei
Vorbele-i ies vâlvătaie
Dragostea... un foc de paie!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai ochiul bun, de Argus, zău,
De vreme ce - necruţător -
Vezi paiele din ochii lor,
Chiar şi prin bârna dintr-al tău...

Cu ochii ca de broscoi,
Pirpiriu şi crăcănat,
Crăcănel s-a deformat,
Stând călare pe butoi.

Văzând pe Noe şi-adunarea,
Îşi spuse-n gând ciocănitoarea:
Pe arca lui, dacă mă duc,
Voi fi, cu ochii, după cuc!

Tânăr scund cu ochii verzi,
Avocat de meserie,
Şi frumos cum n-o să vezi...
Cumpăr... butelie.

Ochii tăi parcă mă cheamă
Ca să scriu un mic catren,
Poate chiar o... epigramă,
După... O să urc în tren...

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (iunie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-al tău ciorap cu firul dus,
Urcam cu ochii tot mai sus,
Curând ciorapul se cam duse,
Dar fusta încă nu-ncepuse!

Era angelică şi castă,
Cu trup felin şi sânii grei,
Pluteam pierdut în ochii ei,
Dar, vai, mi-a devenit nevastă!

<< < Pagina 5 >

ochii